cădere spre infinit

[cryinglilys]

îmi las inima din frâu ce greșală frumoasă să simt infinitul un minut, iar apoi să mă rânească.

[cryinglilys]

încerc

încerc de câteva săptămâni să scot ceva din mine dar totul se rezumă la cuvinte legate fără sens. mai mult de două versuri și o idee așezată prost prin ele nu pot să scot. m-am lăsat de băutură, sau cel puțin așa îmi place să cred totuși două, trei beri sunt ca și iepurele pentru urs. am început să mă plimb mai des prin casă, gresia din bucătărie e maro, gresia din hol e maro, iar în living e un covor, tot maro. aș putea face o analogie cum că viața e de câcat în pandemie, dar nu e neapărat așa. viața e de câcat când nu ai pe cineva lângă tine, pe cineva pe care poți să îl miroși când te trezești dimineața, să îi simți parfumul stătut de peste noapte și să îți amintești de bunicii tăi, care au făcut asta o viață întreagă, până când izul de levănțică și trandafiri s-a transformat în bășini. ce formă mai pură de iubire poți să îți dorești decât să miroși intestinele cuiva și încă să stai zâmbind lângă el?

[cryinglilys]

eu cresc sub piele,

viermii mă cunosc și se sperie,

căci eu nu mănânc carne, cii inimi,

iar rădăcinile mele se întind prin tine, și cântă.

sunt o undă ce trezește viață și lovește,

îți mișcă trupul amorțit de societate și dansează

când tot în jurul tău se transformă-n moarte

eu reușesc să te fac să te simți vie.

[cryinglilys]

Între naștere și moarte nu suntem altceva decât o constelație de ideei rătăcitoare.

[cryinglilys]

aici zace al zecelea rege

al zecelea din neamul lui,

al zecelea prin care te caut.

te-am pierdut de atatea vieti

iar de atunci fiecare pe care o traiesc

smulge bucati din mine si le aseaza ca o ata rosie in labirintul tau.

oare suntem mentiti sa ne intalnim doar o data?

iar apoi un ciclu in care cadem spiralat spre degradare

doar pentru a ne regasii in nimicul existentei.

[cryinglilys]

ciclic

tot mai des aceași grădina, tot mai mult împânzită de natură acum în lipsă de lumină precum o formă de moarte în care stai la doi metri sub pământ așteptând viermii să miște în tine ceva. dar până atunci ce? întuneric? e prea mult întuneric de un timp încoace, te-ai obișnuit să îți auzi ecoul iar iluzia realității se sparge și curge. ești înapoi în pântecul mamei și începi să respiri. doare? să uiți tot ce ai fost în timp ce plămânii tăi se umflă pentru prima dată? în timp ce simți atingerea unei alte persoane? și plângi pentru că o milisecunda ai conștientizat că de aici încolo, doar mori.

[cryinglilys]

invocare

îmi tai un braț și îl așez în pentagrama din sânge desenată, îmi scot un ochi și îl pun în palma retezată, îmi rup o arteră, mi-o scot printre coaste și o leg de ele, iar limba cu ultima ei suflare, te invocă. o să mor, sunt ultimele mele clipe, o să mor doar ca să te zăresc timp de o secundă să înțeleg iubirea.

[cryinglilys]

3 a.m.

e trei dimineața și nu mii te pot scoate din gând precum filtrul ultimei țigări din pachet din care tragi perfect conștient că nu mai e tutun acolo. oare eu măcar îți trec prin minte când nimeni nu e lângă tine să te imbratișeze și să te întrebe ești bine? dar în momentele acelea în care ieși proaspăt din duș după o partidă de plâns stând pe gresia rece și udă privindu-ți coșul de pe spata stânga care te macină când adormi și la care nu ajungi, oare atunci, mi-ai spune, hai, hai să îmi sugrumi durerea, să îmi vezi interiorul acel amestec de puroi și sânge care îți aduce aminte de fundele martișoarelor prinse de degetele picioarelui unui cadavru de doctori pentru rezidenți în prima lor zi de muncă?

[cryinglilys]

Tot timpul mi-am dorit să fiu luna până am realizat cât de mare e responsabilitatea, de a calauzii atâția îndrăgostiți prin noapte.

@cryinglilys

[cryinglilys]

petala

tu eșți petala florilor în toamnă de care mi-e frică să mă ating, știind că o să cadă. așa că o să te las, o să te înconjor într-o vitrină din geam armat lăsând timpul să își spună cuvântul, și natura să își urmeze calea. apoi, într-o noapte de decembre, sub privirile mele, o să cazi, iar eu voi fi și trist și fericit, căci ți-ai trăit frumusețea, dar, în primăvară o să pot să te ating, ușor, foarte ușor, precum mângâi creștetul unui copil nou născut.

[cryinglilys]

petala îți cade pe pielea fină în timp ce stai în brațele mele, iar eu, doar pot să îmi imaginez ce simți, când două naturi, se ciocnesc între ele.

[cryinglilys]

te desenez pe o plajă învălurită, în iterații de vorbe, rostite de prieteni dragi și valuri ce te șterg. bucata de inimă cu care sculptez se zgârie în nisipul abraziv și sângerează, dar, din când în când, reușesc să îți prind rudimentar conturul. când eram mici, am dat amândoi cu capul prea tare de marginea cerului și el s-a fisurat în două forme gemene, prin care, în nopțile furtunoase se scurge o baie de lumină care ne regăsește calea prin marea de sentimente.

[cryinglilys]

căsătoria se face în biserică noi stăm în curtea ei și ne sărutăm. privim amândoi clădirea din piatră, pe cei ce sunt în fața altarului și pe cel ce sălășluiește desupra lui. nu e un păcat, buzele noastre ard cu aceeași credință ca inimile lor, iar contopirea noastră e doar o altă formă de a spune, Da, sub privirile unui Dumnezeu ce înțelege pasiunea

[cryinglilys]

soarele se clatină între toamnă și iarnă, colțul buzelor tale, o vale infinită, iar cuvintele ce se scurg printre ele, ar putea să mă-nece, într-o clipită.

[cryinglilys]

frumoasă

ah! ce frumoasă e lumea și verde și bluza ta prea mare pe care o porți dimineața. ce frumos e să îmi bag mâna prin părul tău și să îmi așez urechea lângă izvorul iubirii tale. aș vrea să mă evaporez ca să mă poți inspira, să fiu doar o dată și să mor, oxigenul care îți străbate capilarele palmei cu care îți atingi obrazul când îți reamintesc cât ești de ești frumoasă.

[cryinglilys]

au fost

au fost momente și vor fii și în viitor, în care luna răsare peste noi, deși nu va fii aceași timpul va curge înainte ca și înapoi. am șters azi pozele cu tine, și fața ta, și trupul tău. am creat azi o nouă amintire, cu căldura ta, cu sufletul tău. naștere și moarte, esenta ta va fii tot acolo simțită la fel prin toate anotimpurile călătoriei mele.

[cryinglilys]

led

mă hrănesc cu lumina unui led alb, el se zbate când vrea cineva să vorbească cu mine când vrea cineva să îmi vândă ceva sau când bateria e gata. îi caut lumina precum o molie, precum un călugăr bătrân așezat sub cascada rece, precum un vapor în mijlocul furtunii. am devenit o formă primitivă de viață, ce distinge între lumina și întuneric, că între viață și moarte.