În inima mea trăieşte îmbrăţişarea noastră. Inima mea se desface în dor şi se despică în fire de ploaie. Dorul meu încearcă să nu te cheme, dar tresare permanent din trecut şi până în prezent. Îmi spăl ochii, dar dorul nu se ia. Îmi tulburi oglinda şi-mi scutur capul de murmurul tău. Gândurile tale ascunse mă cheamă şi-mi tulbură zborul. Mă tragi de-o aripă şi vrei să mi te arăţi. Nu! N-ai vrut să vii când te-am chemat. Te-am ales dintotdeauna, dar te lăsai rătăcit…ba acum, ba nu acum. Acum, mi-eşti interzis.
Ignor numele tău când îl aud. Mă prefac că nu te cunosc.
Când drumul merge înainte, tu de ce priveşti înapoi? Sentimentul nu renunţă… el cugetă în tăcere… În liniştea timpului găseşti doar zbuciumul din tine. A fost şi nu mai este…
Acolo e o amintire…una apusă… Rămâne ruginită printre trăiri verzi în viaţa mea… Stai acolo şi nu te mai trezi! Azi, respir un curcubeu, iar tu rămâi un colţ învechit. Când îmi eşti dor…las să alunece gândurile mângâietoare. Şi mâine îmi revin şi merg mai departe.
Mi-e dor de liniştea suflării noastre, îmi lipseşte mirosul tău. Sufletul tău în stare să intre în al meu…vechea bucurie mi-e mai prezentă ca nicicând. Prezentul m-a lovit de greutatea absenţei tale…şi vremea noastră s-a dus pe cărări sfârtecate.
Cântecul nostru s-a stins în linişte. M-ai împovărat destul. Ştiu că n-am să mă eliberez de tine vreodată. Rămâi o speranţă ascunsă la mine în suflet. Rămâi o amprentă, un amănunt cuibărit în spaţiul din mine. Rămâi viu în rândurile mele. E o cale de a fi lângă tine. Uneori, sufletul se opreşte…se opreşte acolo unde nu se va mai întoarce vreodată.
Şi totuşi…mă întreb….tu cu cine eşti…când nu sunt eu?
discoholicmusic
pixelskylines
stormborns
romaincrisis
blakekathryn
