Aș fi dat orice să fie altfel, dar unele lucruri nu le poți schimba. Trebuie să le lași să te consume, să te distrugă, până când nu mai contează.
( @totul-duce-la-tine )

No title available
todays bird
will byers stan first human second
2025 on Tumblr: Trends That Defined the Year

titsay
art blog(derogatory)
RMH
tumblr dot com
he wasn't even looking at me and he found me
wallacepolsom
Cosimo Galluzzi
i don't do bad sauce passes
Claire Keane
YOU ARE THE REASON
Alisa U Zemlji Chuda
Game of Thrones Daily
NASA
No title available
dirt enthusiast

shark vs the universe

seen from Türkiye

seen from United States
seen from Spain
seen from New Zealand
seen from United States

seen from India
seen from Malaysia

seen from Brazil
seen from United States
seen from United States
seen from T1
seen from United States

seen from Australia
seen from United States
seen from Greece
seen from United Kingdom

seen from United States

seen from United States
seen from United States
seen from United States
@diddiisme
Aș fi dat orice să fie altfel, dar unele lucruri nu le poți schimba. Trebuie să le lași să te consume, să te distrugă, până când nu mai contează.
( @totul-duce-la-tine )
3.00
E ora 3.00 şi prietenia dintre noi înseamnă mult mai mult decât dragostea trecătoare a unui băiai într-o frumoasă zi de vară. Da, avem gânduri, sentimente care le leagă de #T şi #V dar prietenia dintre noi înseamnă mai mult decât o iubire de-o vară.
“Unii oameni nu sunt meniți să stea lângă tine, deși îi vrei atât de mult.”
—
unii oameni,oricâtă forță mentală si fizică ar deține,sunt momente în care chiar au nevoie de o îmbrățișare.
Am un nod in gat, un nod ce nu ma lasa sa respir. Nu mai pot, nu mai suport. Nu pot respira, ma sufoc atat de tare si asta din cauza unui singur lucru: DOR!
(via confesiunile-unei-nefericite)
Astazi, psiholoaga liceului a venit la ora noastra de dirigintie ca deh…suntem clasa a XII a si n-avem stare. A vorbit un timp, nu stiu ce pentru ca eu eram in ale mele pana cand a tacut, si apoi a inceput: “- E o zi splendida de Februarie, suntem aici…suntem bine, dar oare…suntem fericiti? Iubim cu adevarat? Dragii mei, iubirea adevarata exista, insa noi o dam persoanelor nepotrivite iar cand apare persoana potrivita…pafff! Descoperim ca ne-am golit si ultima rezerva de iubire ce o mai aveam. Dragii mei, in clasa asta sunt deja cativa care deja si-au irosit si ultima rezerva de iubire si sunt sigura ca pe persoana gresita. Tu, domnisoara din prima banca, da…tu cu tricou negru. Ce culoare au ochii tai? -Ah…acum? Verzi… (eu) -Sa iti spun ceva: Ai niste ochi superbi dar stii ce urasc la ei? Ca sunt tristi, dezamagiti si gata sa verse lacrimi. Tu deja ti-ai irosit rezerva de iubire pe persoana gresita, si nu incerca sa ma minti te rog. Dragilor, va veti casatori. Dar nu veti iubi la fel. Va agatati de oameni cu speranta ca veti fi iubiti indeajuns incat sa va umpleti rezerva de iubire. Va agatati si implorati,cersiti iubire pentru a va umple pe voi insiva. Sunteti fericiti? Nu! Nu sunteti, pentru ca voi nu va stiti pe de-a-ntregul, nu va cunoasteti. Voi, stiti doar sa cersiti sa implorati si sa impuneti. Impuneti cuiva sa va iubeasca: Trebuie sa ma iubesti! Normal ca ma iubesti! Dar nu asa se fac lucrurile dragii mei, ce veti face cand veti fi casatoriti iar copilul vostru va vrea putina afectiune iar voi nu veti mai avea pentru ca…ati golit rezerva de iubire pe oamenii gresiti, va amintiti? Asa ca dragii mei, nu va mai agatati de oameni, nu va mai irositi iubirea pentru ca toata iubirea din lume nu va va mai umple odata ce voi v-ati irosit-o pe oamenii gresiti.” Va spun exact ce a spus doamna psiholog, cuvant cu cuvant. Credeti-ma, acestea sunt cuvinte ce nu le voi uita mult timp si care m-au marcat…nu in bine…nu in bine…dar m-au marcat!
(via confesiunile-unei-nefericite)
Mi-e dor. Mi-e dor de pașii mei ce mă purtau spre tine, de diminețile reci de toamnă târzie în care te detestam, aproape că-ți spuneam că te urăsc. Mi-e dor de emoțiile trăite cu tine, de clipele frumoase și de cele mai puțin frumoase. Mi-e dor de toate prostiile pe care l-am făcut. Mi-e dor de prima gură de cafea luată în zori de zi. Mi-e dor de acele glume la care râdeam până-mi dădeau lacrimile. Mi-e dor de mirosul de vechi al cărților din bibliotecă și de coridoarele pe care, la început, mă pierdeam. Mi-e dor de mediile scăzute la purtare și de plimbările în biroul directoarei. Mi-e dor de tot ce ai însemnat. N-ai fost “cimitirul tinereții mele”. Ai fost o bucurie pe care n-am știut să o prețuiesc atunci. Azi e mai. Și parcă mi-e mai dor ca oricând.
Mihaela C. // Adolescență cu gust de cafea (via otipacu)