De ce morții mei e singura persoană căreia îmi vine să îi scriu de fiecare dată când nu vreau pe nimeni în jurul?
Jules of Nature
AnasAbdin

No title available
tumblr dot com
PUT YOUR BEARD IN MY MOUTH
Misplaced Lens Cap
Xuebing Du
Three Goblin Art
"I'm Dorothy Gale from Kansas"
todays bird
Cosimo Galluzzi
Monterey Bay Aquarium

No title available
Today's Document
art blog(derogatory)
d e v o n
i don't do bad sauce passes
noise dept.

Product Placement
Peter Solarz

seen from United States

seen from Germany
seen from Germany
seen from United States
seen from United States
seen from United States

seen from Malaysia

seen from United States

seen from Germany
seen from Netherlands
seen from United States
seen from United States

seen from Germany

seen from Netherlands
seen from United States
seen from United States
seen from Türkiye

seen from T1
seen from United States

seen from United States
@jurnalulmintii
De ce morții mei e singura persoană căreia îmi vine să îi scriu de fiecare dată când nu vreau pe nimeni în jurul?
O să distrug tot ce-mi stă în cale.
“You deserve love. You deserve good energy. You deserve to be surrounded by people who love you. You deserve to love who you are. You deserve to be at peace.”
— Unknown
Anti social? No I’m not anti social. I’m anti low vibing energy, anti fakeness, and anti bullshit
“With the right music, you either forget everything or you remember everything.”
— Unknown
“I won’t say it wasn’t meant to be, because it was. We were. Only for a short while, maybe. But we were.”
— Unknown
I’m that type of person who takes the long way home to listen to more music
Eu sunt scutul tău în orice moment. Am să te ridic de fiecare dată când o să te prăbușești, am să fiu lângă tine când toți ceilalți o să dispară, am să te ascult și am să iau probleme tale pe umerii mei.
Dar uneori cad și eu. O să fii lângă mine in momentul acela?
Hm, străinătate, viață bună, bani și pretenții. La asta mă gândeam când am plecat de acasă. Prost.
Singur într-o casă, singur la masă, singur în pat, singur în fiecare moment. Singur chiar și când nu ești singur.
Tragi de tine ca de un câine la muncă, ore suplimentare și sâmbete lucrate, toate astea pentru un ban în plus. Și nu ca să îți cumperi ceva “mai bun” ci ca să ai cu ce trăi după ce plătești chiria, facturile, îți faci cumpărăturile în casă și hop, vezi că rămâi cu ceva mărunțiș.
O haină mai scumpă? S au dus sâmbetele. Un telefon mai scump? Luna viitoare stai în casă. O mașină? Aproape un an de zile de stat în casă. O casă? Depinde - în străinătate, vreo 50 de ani. În țara ta, s a dus tinerețea.
Prieteni? Cei de acasă. Aici doar cunoștințe. Dacă Primești un mesaj, e de la un prieten de acasă. Aici nu te caută nimeni.
Crezi că e bine să fii plecat? Am plecat cu gândul “plec câțiva ani, trag tare și mă întorc acasă cu bani”, asta până când am ajuns aici și am văzut că planurile alea cu mii de euro puse pe lună deoparte, de fapt sunt câteva sute (dacă strângi lanțul bine).
Libertatea la care te gândeai? Defapt nu există, pentru că trebuie să muncești continuu ca să te întreții.
Lucrurile astea vi le spune un alt tânăr cu vise, plecat de acasă cu speranțe care a ajuns singur printre străini și lucrează într-o fabrică câte 15-16 ore pe zi pentru aproape 2000€ din care rămâne cu 700-800€ în lunile bune în care nu intervine nimic.
Străinătatea e frumoasă atunci când deja ai o familie cu care să pleci. Singur nu e deloc frumos. E greu, al dracului de greu. Mai ales când vorbești cu familia și le auzi durerea în glas, când îți spun că sunt bine și le tremură vocea. În momentele alea te minți că ești bine și Defapt sufletul tău urlă.
Am cunoscut Singurătatea, stau cu ea la masă în fiecare zi și vă asigur eu că nu e deloc o companie plăcută. E a naibii de dureroasă prezența ei.
Învață o meserie, învață să faci un lucru și apoi încearcă să fii cel mai bun la acel lucru, îți spun eu că o să fii mult mai împlinit. Bucură-te de puținul ce îl ai, atât timp cât îl ai, pentru că poți avea mult și totuși să nu ai nimic. Nu vă lăsați amăgiți de gândul că străinătatea înseamnă bani mulți și viață bună.
Străinătatea înseamnă singurătate, durere și nopți cu urlete. Străinătatea nu e o cale de evadare, e un lanț și o cușcă.
Ce e de făcut când iubești aceeași persoană pe care o iubeai acum 6 ani dar nu ai mai vorbit cu ea de 4 ani? Și în ăștia 4 ani ai trecut prin fel și fel de relații, ai cunoscut fel și fel de persoane, ai încercat orice e uman posibil să o uiți, să îngropi trecutul, ai luat-o de la 0 in altă țară, ai scris zeci de piese, ai încercat să îneci amarul, ți-ai închis inima și mintea, dar totuși o visezi seara de seara. Cum poți uita persoana care te-a făcut cine ești azi? Cum poți iubi persoana care te-a făcut să-ți acoperi inima cu multe straturi de gheață? Cum poți încă să o iubești când vezi că ea iubește pe altcineva? Cred că lucrurile astea nu o să se schimbe niciodată, iubești cu adevărat o singură dată și fericit cel ce rămâne cu persoana iubită, restul trăiesc cu amintirea și speranța că o să se întâmple din nou. Până atunci, rămâi în vise.
Sunt prost ca mi dau interesul și încerc sa ofer totul pentru ca persoana de lângă mine sa nu se simtă data la o parte, sa fie mereu sigura ca e cineva acolo care o sa fie prezent mereu. Sunt prost ca dau totul și nu pot schimba asta, nu pot fi rece sau indiferent cu o persoana pentru care simt ceva. Sunt prost pentru ca mi e frica sa pierd pe cineva. Sunt prost pentru ca nu pot renunța la cineva de care m am Atașat. Sunt prost pentru ca sper sa primesc același lucru. Sunt prost pentru ca mă astept sa fiu tratat așa cum ii tratez și eu pe alții. Sunt prost pentru ca încă mă stresez.
E o diferență între a avea timp și a-ți face timp.
Tu îmi răspunzi când ai timp, eu îmi fac timp să-ți răspund.
M-am săturat să adorm trist.
Scurt.