Dragă fetiță,
Astăzi nu îți scrie lumea. Nu îți scriu oamenii care au venit și au plecat. Nu îți scriu cei care te-au rănit și nici cei care te-au iubit.
Îți scriu eu.
Eu, femeia în care te-ai transformat după toate furtunile pe care nici nu știai că le vei traversa.
Te văd.
Te văd alergând desculță prin visele tale, cu inima plină de povești și ochii mari, convinși că iubirea poate vindeca orice. Te văd cum încerci să fii bună cu toată lumea, cum dăruiești fără măsură și cum crezi că, dacă iubești suficient, nimeni nu te va părăsi.
Aș vrea să te strâng în brațe atât de tare încât să nu mai simți niciodată singurătatea.
Pentru că știu.
Știu de câte ori ai plâns în tăcere. Știu de câte ori ai zâmbit când sufletul tău se rupea în bucăți. Știu de câte ori te-ai întrebat ce este în neregulă cu tine atunci când alții nu au știut să te iubească așa cum aveai nevoie.
Și mă doare că nimeni nu ți-a șoptit atunci adevărul:
Nu a fost niciodată ceva greșit la tine.
Tu nu ai fost prea sensibilă. Nu ai fost prea emotivă. Nu ai fost prea mult.
Ai fost doar o fetiță care a iubit cu toată inima.
O fetiță care a învățat prea devreme să fie puternică.
O fetiță care a purtat greutăți ce nu îi aparțineau.
O fetiță care a crescut crezând că trebuie să merite iubirea, în loc să știe că s-a născut deja demnă de ea.
Dacă aș putea să mă întorc la tine pentru o singură zi, nu ți-aș vorbi despre succes. Nu ți-aș spune câți oameni vei întâlni sau câte visuri se vor împlini.
Ți-aș lua chipul între palme și ți-aș spune:
„Nu te grăbi să crești.”
Mai stai puțin acolo unde cerul pare infinit.
Mai crede în magie.
Mai râzi cu toată inima.
Mai dansează fără să te gândești cine te privește.
Mai iubește fără frică.
Sunt mândră de tine.
Nu pentru ceea ce vei deveni.
Nu pentru ceea ce vei realiza.
Ci pentru cine ești chiar acum.
Fetița cu suflet de lumină.
Fetița care a continuat să creadă.
Fetița care m-a salvat.
Te iubesc.
Te-am iubit întotdeauna.
Și te voi iubi pentru totdeauna.
Cu infinită tandrețe,
Eu, femeia care încă poartă în inimă fetița care ai fost. ❤️
O femeie care încă plânge uneori.
O femeie care încă se teme.
Dar o femeie care a învățat că frumusețea nu stă în perfecțiune, ci în curajul de a continua să iubești după ce ai fost rănită.
Și mai este ceva ce trebuie să știi.
În toate momentele în care te-ai simțit singură…
nu ai fost.
Eu eram deja aici.
În viitor.
Purtându-te în suflet.
Mulțumindu-ți pentru fiecare pas.
Pentru fiecare vis.
Pentru fiecare cădere din care te-ai ridicat.
Pentru că fără tine, fără curajul tău, fără inima ta uriașă și fragilă în același timp, eu nu aș exista.
Așa că lasă-mă să îți spun ceea ce poate ai așteptat toată viața să auzi:
Pentru că viața te va învăța destul de multe despre pierdere. Dar eu vreau să îți amintesc despre lumină.
Vor veni oameni care te vor face să te îndoiești de valoarea ta.
Vor veni despărțiri care vor părea sfârșitul lumii.
Vor veni nopți în care vei simți că nu mai poți.
Dar ascultă-mă cu atenție, iubirea mea:
Vei supraviețui tuturor.
Și nu doar că vei supraviețui.
Vei înflori.
Din toate lacrimile tale vor crește aripi.
Din toate rănile tale va crește înțelepciune.
Din toate bucățile pe care le-ai crezut pierdute se va naște femeia care îți scrie.


















