Imi pare rău la cum m-am comportat in ultima perioadă. Trebuia să fiu mai înțelegătoare.
Sunt conștientă că nu îți e usor...
Mi-am dat seama ca toate greutățile din exterior au fost duse de tine. Am crezut că faptul că-ți arăt cat de mult te iubesc e de ajuns încât să-ți dau putere să le duci,dar mi-am dat seama ca nu doar iubirea dă putere.
Vorbeste cu mine si hai sa rezolvam lucrurile dintre noi. Stiu ca nici tu nu vrei ca relatia noastra sa se incheie aici. Eu te iubesc mai mult pe zi ce trece si sunt dispusa sa fac tot ce tine de mine pentru ca relatia noastra sa functioneze. Vreau să lupt alături de tine pentru a trece mai ușor împreună.
Un pas pentru a-ți demonsta că nu vreau să te las singur este faptul că vreau să aduc si eu bani in casă pentru a nu te mai chinuii singur și să nu mai trăiești cu gândul ca nu avem bani in deajuns.De mai bine de un an am încercat mai multe tipuri de lucru la distanță(crezând ca nu vrei sa las fata cu mama si sa ma duc fizic la munca),in care nu am reușit sa aduc nimic ori prea puțin încât sa ajute. De multă vreme îmi caut loc de muncă fizic(fara ca măcar să îți spun, așteptând să fiu chemată la un interviu ca mai apoi să îți zic) pentru a nu te lasă sa te chinui singur. Faptul ca noi nu am mai comunicat e principala vina.
Nu ți-am mai acordat înțelegere, nu mi-am dat seama de greșelile mele și m-am focusat pe faptul ca posibil sa nu ma mai iubești si de aceea tot incercam să-ți arat cat de mult insemni pentru mine. Cand de fapt problema era alta.
Eu te-am rănit, tu m-ai rănit. In loc sa ne ranim reciproc trebuia sa le rezolvăm împreună. Si prin "daca nu îți revii ..." eu m-am gândit doar la faptul că nu mai știu ce fac cu lucrurile din casa sau unde le pun si faptul ca plang. ---Plangeam ca sa ma descarc pentru ca nu imi dadeam seama ce se întâmplă cu mine, cu noi, de ce nu te mai fac fericit. Sunt conștientă ca plecai ca sa faci bani, dar si ca sa stai departe de mine...de asta plangeam.--- Ma doare ca in ciuda faptului ca erai focusat pe adusul banilor in casă ne-ai neglijat si pe noi. Nu ți-ai dat seama când îți ceream ajutorul ca sa imi revin si să-mi dau seama ce se petrece cu mine. Aveam nevoie de sfaturi pe care nu le-am primit ..."Iubi nu știu ce se petrece cu mine, nu mai reusesc sa procesez ce fac si parca totul e mecanic fără conștiință. Creierul nu imi mai funcționează " si tu "Lasa ca o să îți revii" sau taceai când îți mai ziceam ceva. De multe ori ți-am dat semne ca am nevoie de ajutor si imi ziceai "termin-o cu chestiile astea". De aceea m-am gândit că nu-ți mai pasă de mine si de aceea plangeam de cele mai multe ori mai ales când plecai noaptea cu treaba. Ma gandeam ca nu mai suporți sa stau in preajma ta.
Atunci când vedeam ca tu ai nevoie de ajutor eu incercam in felul meu să ți-l ofer fără ca macar sa stiu exact ce ai si la ce te gândești cu toate ca mereu te intrebam la ce te gandesi, ce te apasa, daca iti e rau si iarăși nu ziceai nimic, iar eu atunci când iti dadeam semne ca am nevoie de ajutor ma tratai rece si mai tare ma afundam. Ma gandeam mereu să-ți fie bine. Si ca de exemplu (chestii mărunte) te durea spatele voiam sa te frec, nu voiai, la picioare te dadeam cu crema, voiam sa fac mâncare in primul rand ce voiai tu, dar eu când îți ziceam ca ma doare spatele si sa ma freci pauză...Ma frecam singura cum puteam...te rugasem aproape o luna sa ma dai cu crema ca ma dutea... Si când durerea a fost mult prea mare încât abia ma mai miscam ai observat ai am vorbit: "de ce nu mi-ai zis sa te frec pe spate?
Ți-am tot ziz de multa vreme si degeaba" apoi ai zis ca ma freci dupa ce vii de la baie si iar pauză....ai plecat de acasa cu fata ca sa imi iei plasturi... Dar ca sa vezi...ai stat ore --- eu plangand de durere de spate....si tot fără plasture ai venit....
Abia cand am început sa plang de durere am cerut ajutorul la altcineva sa ma frece ca nu mai puteam rezostam...
Vreau să-ți dai seama ca si tu ai greșit fata de mine. Vreau sa fii si tu conștient de greselile tale cum si eu incep să-mi dau seama de ale mele. Amandoi am greșit. Nici ce am facut eu nu e bine, dar cum te-ai comportat tu cu mine nu e ok. Eu am incercat in felul meu sa te ajut dar tu pe mine nu. Ai fost preocupat sa te gandesti la oroce altceva decât sa te mai gândești si la cum ma simt eu in timp ce in capul meu era doar cum te simți tu si ce ai. La un momendat ma saturasem sa tot trag de tine sa vorbesti cu mine. Îți aduci aminte: "stau pe telefon ca nu ma mai vezi, nu ma mai auzi,nu ma mai bagi in seama. Stau pe telefon ca mă ignori si tu doar mă respingi " sau când îți ziceam ca mereu ma dai la o parte si inca din somn imi ziceai "dă-te de pe mine" si dupa adormeam plangand ca ma respingi. Și tu m-ai rănit pe mine cum si eu te-am ranit pe tine, dar repet: eu am incercat in felul pe care il stiam eu sa te readuc la viață in timp ce eu ma ofileam.....si cu toate astea nu ma pot oprii din a ma gandi ce faci, cum esti, cum te simti, daca ai mancat, unde dormi - pe pat ,pe scaun, in masina?
Si stau si ma intreb "oare se gândește la mine? Oare ii mai pasă de mine? Ma mai iubește? Se va intoarce?"
Si inainte de pauza trebuia sa avem o discuție serioasă si sa incercam rezolvatea impreuna si sa le punem impreuna cap la cap, si daca nu era sa se rezolve abia atunci trebuia sa fie pauza. Si nu trebuia sa ma lasi in aer în legătură cu pauza. Fără motive si fără o picatura de speranță ( de care sa ma agăț) ca te vei intoarce la mine. Fara să știu ce gandesti, fara sa stiu ce te deranjează. Ai vrut liniște dar cu plecarea ta ai creat un haos mult mai mare pe care a trebuit să il suport până nu am mai putut.
Si nu vreau sa uiti ca atunci cand aveam cea mai mare nevoie de tine, iarăși....nu ai fost langa mine si am ajuns la urgențe..."am uitat sa te sun" nu ai cum să uiți să suni o persoana care ți-a cerut ajutorul. Uiti o ora, doua, trei, dar nu așa... Efectiv nu ai vrut sa vorbești cu mine. Cine știe ce ai crezut, ce ai gandit... Nu am de unde ști. Dar sa stii ca pentru mine asta a fost o confirmare ca eu sunt problema ta nu altceva sau altcineva. Pentru mine contează mult si daca raspunzi la un mesaj. Ma ajută enorm. Gesturile marunte ajută mereu mai ales pentru o femeie. Nu pot fi puternică ca un barbat si vreau sa fii conștient de chestia asta.
Desi te iubesc enorm, uneori fac greseli care te ranesc. Indiferenta ta este cea mai mare pedeapsa pentru mine. Mi-e atat de dor de tine si as face orice ca sa ne impacam. Imi doresc sa lasam in urma tot ce a fost urat. Cu lecții învățate si cu fapte pentru rezolvare atat pe prezent cât si pe viitor. Vreau să discutam chiar și cele mai mici nereguli atat legate de noi cât și de cele din jur care ne-ar putea deranja. Nu vreau sa aplecăm urechea la haosul din jur pentru ca ne trage in jos pe amandoi și sa nu le dam importanță ( ca si cum nici nu ar exista) , sa nu ne pese de ce-i in jur ca sa nu ne afecteze. Vreau sa fim deschiși unul cu altul ca la începutul relației când eram in descoperirea reciprocă. Vreau sa ne regăsim pe noi. Vreau sa ne cunoaștem din nou pentru ca amândoi ne-am schimbat. Si cum schimbarile au fost facute fără a ne adapta unul dupa altul vreau să ne conectăm din nou. Sa ne învățăm noile schimbări si sa ne dam iar unul după altul în funcție de schimbarile noi, dar în același timp sa reparam si ce nu a fost ok pana acum.
Faptul ca nu am mai avut timp pentru noi , pentru a ne descoperi noile schimbari, noile gandiri si gesturi, dar si a ne readuce aminte ce ne deranjează unul pe celălalt ne-a adus aici... Ne-am răcit pentru ca nu ne-am mai adus aminte unul altuia de cât de minunat ne simtim împreună. Nu ne-am mai acordat timp,dar cu gândul "Lasă că avem timp după" sau "Trecem peste perioada asta si ne revenim" mai tare ne-am adâncit. Absența a creat tăcere, tăcerea a creat racire, răcirea a creat distanța.
Nu mai vreau ca relatia noastra sa fie presarata cu certuri, lacrimi si durere. Te iubesc si stiu ca simti la fel, dar nu te mai regasesti. Astept sa te întorci acasă si să te strang tare in brațe pentru ca ai nevoie si de afecțiune, dar si de fapte.
Vreau ca după această perioada extrem de grea pentru noi să ne acordăm măcar câteva ore strict pentru noi. Pentru a ne amintii cum ne făceam să ne simtim unul pe altul odinioară.
