Fragment
Perna este moale dar așternutul greu; Mă adâncesc în vis, se repetă mereu Aceeași placă de vinil, ce vals îmbietor! Un sunet morbid se aude tot mai ușor, Tot mai ușor.

oozey mess
YOU ARE THE REASON
RMH
Interview Vampire Daily
No title available

PR's Tumblrdome
Sade Olutola
No title available

Product Placement
h

roma★

❣ Chile in a Photography ❣
untitled

shark vs the universe

izzy's playlists!
The Stonewall Inn
No title available
hello vonnie
cherry valley forever
NASA
seen from United States
seen from United States
seen from Malaysia

seen from Saudi Arabia
seen from Singapore

seen from United States
seen from Mozambique

seen from United States
seen from Türkiye
seen from Germany

seen from Iraq

seen from Malaysia
seen from United Kingdom

seen from China

seen from Tanzania
seen from United States

seen from United States
seen from Italy
seen from Chile

seen from Yemen
@lyrical-nudity
Fragment
Perna este moale dar așternutul greu; Mă adâncesc în vis, se repetă mereu Aceeași placă de vinil, ce vals îmbietor! Un sunet morbid se aude tot mai ușor, Tot mai ușor.
Catren alb
Mă neliniștește faptul că
nu știu cine sunt sau
ce simt în legătură cu mine.
Sunt emoție nesăbuită
de ce e rău și ce e bine.
Sunt cu mine, sunt cu tine,
sunt trăiri de pe hârtie.
Mă iubesc și ma urăsc
dar încă nu ma cunosc.
În public sunt singur,
nu știu ce gânduri
îmi aparțin și
sunt singur.
Tu și eu suntem
același eu
și nu știu ce simt de fapt.
Poate tot restul lumii
se îneacă in poezia
pe care o scriu
pentru a mă cunoaște.
Cum ar fi dacă ai fi
singur,
cu tine mereu?
Pentru ca mereu am fost singur
cu mine
și îmi dăunează
și înnebunesc când mă gândesc.
Sau greșesc?
Ce ești tu pentru mine
când nu știu ce sunt
eu pentru mine?
Poate-mi sunt doar moartea
Și-ți îngenunchez doar ție...
sau mie?
Sunt detașat de lumea asta
și-ncerc să-mi creez fericirea.
În spatele unor cuvinte
sunt doar nopți nedormite.
Mă poate veghea
conștiința
pentru ca nu ma mai poate salva
de la nimic,
deci e degeaba.
Prea multe voci pe fundal
Și-mi amplifică starea
de necuviință.
Deoarece nu sunt doar
o ființă.
Sunt tu și eu
și eu și tu.
Suntem unul și același noi
Și noi vom muri cu toții
dacă nu mă lași în pace...
Odihnească-se
sufletul meu.
Pentru ca eu sunt voi toți,
numai eu
nu mai sunt.
Spini
Mi-am pierdut capul, sper să fi murit
N-am idee nici ce scriu, nici dacă m-am iubit.
Spini de trandafiri albi, înrămați în piept,
Dar nu mă curăț de păcate, nu am niciun drept.
Ego sum
Și vin, roșu, sec, și mă seacă de gânduri
Înainte să-mi ia capul, mă exprim prin rânduri
Dar sticla e plină, sau sunt eu nebun?
Căci de când vorbesc singur, uit ce vreau să spun.
Sunt eu, sunt tu, sunt noi, sunt... cum?
Sunt doar un spațiu gol dintr-un album
Și totuși nu sunt liber, sunt blocat în timp,
Vremea a trecut de mult, dar totuși... e același anotimp.
Trăiesc printre iluzii, și-am creat tot ce se vede.
Nici nu știu dacă mai trăiesc, sau doar memoria mi se pierde.
Ego sum, dar nimeni nu știe... cine?
Sunt doar eu. Ce e rău și ce e bine?
O viață nouă
Îți promit vibrație, îți promit culoare
Îți promit apus și răsărit de soare.
Durerea ta să fie a mea în totalitate
Știu că poți, dar mai bine le suport eu pe toate.
Ți-aș da zâmbetul meu, ție-ți stă mai bine
Precum iubirea mea, tie îți aparține.
Parfumul tău să mă trezească în fiecare dimineață
De când ne iubim, m-ai umplut de viață.
Post mortem
Astăzi mi-a murit sufletul
Și nu este prima oară.
Lasă-l să moară.
Acum nu mai e bun de nimic,
Lasă-l să se odihnească.
Mâine o să înflorească.
Modernism mortuar
Sub cerul încuiat
Mișună mormintele.
Oamenii și-au uitat
Cu totul sufletele.
Portret
Scriu
Și scriu ceea ce sunt
Prin ceea ce simt;
O reducere la singularitate
A unui absurd elementar
Definit ca „viața mea“.
Ut pictura poesis
De pe cer ți-ai ales stele
Pe care le-ai coborât pe piele.
Pentru tine ai păstrat mai puține –
Restul, sunt constelațiile de pe mine.
Lăsă-mă să te pictez prin poezie!
Versuri vernisate de emoție vie
Alunecă de pe pânze pe cearșafuri.
Pielea ta pe pielea mea – îmi ești alături.
Déjà vu
Te cunosc de undeva.
Poate din altă viață sau mai bine spus
Sigur mai era ceva –
Răsăritul soarelui de după apus.
Rămâi
Îți amintești
Când îți spuneam că îmi lipsești?
Îmi lipsești
Și cu toate acestea, lângă mine doar tu mai ești.
Rămâi acasă
Chiar dacă ar trebui să pleci, lasă.
Lasă-mă în tine,
Ascunde-mă de frigul pe care-l simt că vine.
Dor
Îmi ești departe, îmi ești dor
Îmi ești aproape, te ador
Și te adorm în brațele mele
Printre lună, printre stele.
Coliniaritate
Decât să trăiesc o realitate iluzorie
Și să mor înecat în propria-mi mândrie,
Mai bine trăiesc o iluzie realistă
Încrezător că fericirea mea există.
Bis
Nu am regrete, dar și dacă aș avea
Cu siguranță aș avea dacă te-aș uita.
Mi-ar plăcea să fie la fel de s-ar putea
Însă nu mai am așteptări de la ființa ta.
Cine ești?
Cine ești dacă nu cumva sentimente, amintiri
Ce-am simțit și alte feluri de trăiri?
Ești un simplu om și fără să greșesc
M-ai făcut să cred că nu mă mai iubesc.
Ceea ce iubesc
Bine ai venit acasă și bine am venit și eu
Pentru că ești singura ce mă așteaptă cu drag mereu.
Te-am iubit din prima clipă, după ce am pierdut tot ce aveam
Și mi-e frică să te pierd și pe tine după ce-am pierdut tot ce iubeam.
La revedere
Umbra ochilor mei să-ți fie soarele ce-apune,
Să te pierzi în ei să-ți fie felul tău de a-mi spune
Că ai să te întorci la mine cu poftă de iubire
Și aceeași emoție ca la prima întâlnire.
Sufletul meu să-l iei și să-l arunci cât mai departe
Iar sufletul tău l-am pus peste noapte într-o carte.
Dacă pe el rămân înscrise propriile-mi cuvinte
Citește-le când nu mai sunt, păstrează-mă în minte.