Cu ce rămâi după o lansare de carte? De fapt, cu ce rămâi după un turneu întreg de lansare a unei cărți. După un drum de peste 4000 de kilometri, prin toată țara, după o mulțime de camere de hotel schimbate, după toate emoțiile, după stresul de dinainte și bucuria din timpul, după serile colorate cu întâlniri neașteptate, după mesele cu prietenii pe care-i vezi după o lungă vreme, dar și cu cei pe care nici nu știai că-i ai, dar care erau acolo, la un cot al timpului, gata să te ajute, să-ți vorbească ori să te asculte. Cu ce rămâi după clipele împărțite cu alții, după timpul și atenția pe care ți le-au oferit cu generozitate, după discursurile tale uneori stângace și gâtuite de emoție și după lecturile scurte din final, după aplauzele pe care ai vrea să le întorci cumva înapoi, după teama că nu a ieșit cum trebuie, după frica de neoprit că ai putea fi cumva plictisitor, după frazele întrerupte la gândul că ceea ce spui nu-i decât un truism, după cealaltă teamă, aia mai rea, că ești un impostor și că în timp ce o sumedenie de scriitori valoroși se zbat neștiuți, undeva, într-un colț de lume, devorați de demoni pe care nu o să-i întâlnești vreodată, tu ai toate astea, ai toți oamenii ăștia frumoși în fața ta, oamenii pe care nu ai vrea să-i dezamăgești, pe care nu ai vrea să-i alungi, ci să-i ții aici, lângă tine, mereu, oamenii magici sau magi de-a dreptul, magi care, folosind vlaga propriei imaginații, dau viață personajelor despre care ai scris, lumilor la care te-ai gândit. Cu ce rămâi după o lansare de carte? Rămâi cu toată energia asta teribilă izvorâtă din toți cei care te-au ascultat vorbind, energia produsă de toate creierele care s-au conectat într-un fel miraculos între ele, rămâi cu gândurile care s-au ciocnit de tine și de cărțile tale, în tine și în cărțile tale, și cu sentimentul că ai o imensă responsabilitate, că e cumva o chestiune de viață și de moarte, că e vital să nu dai greș, să nu dezamăgești, să scrii bine, din ce în ce mai bine, să aduci tuturor acestor oameni Povestea. Povestea pentru care ei te-au investit cu ceva mai mult decât încredere, te-au investit cu așteptare, adică cu încredere și răbdare. Vă mulțumesc, măi, oameni frumoși, pentru toate astea pe care mi le-ați dăruit în turneul ăsta, pentru răbdarea, timpul, gândurile și vorbele voastre bune.
Da, gata, ieri s-a încheiat turneul de promovare a romanului ”Haiganu. Furia Oarbă” și se cuvine să mai fac o serie de mulțumiri unor oameni fără de care aventura asta nu ar fi fost așa sau nu ar fi fost deloc. Editorilor mei Roxana și Mihai Ionașcu, Ionelei de la HAC!BD (cel mai cool tour manager :)), lui Andrei Moldovan și Bogdan Chelaru, Ramonei Neagu și colegelor ei de la Librăria Humanitas Galați, lui Cătălin Curcă de la Music Pub Brăila, criticului Adi George Secară, oamenilor de la Prăvălia cu Cărți din Constanța, lui Viorel Pîrligras și Mircea Liviu Goga, gazdele mele din Bănie, precum și lui Petrișor Militaru de la Casa de Cultură Traian Demetrescu Craiova, doamnei Elena, lui Iavor și lui Feri de la Librăria Diverta din Deva, lui Marian Coman și colegilor săi de la Habitus (Sibiu), librarilor de la Cartea de Nisip (Timișoara), Antuzei Genescu și lui Răzvan Zamfirescu pentru cuvintele frumoase de la prezentarea din capitala Banatului, lui Valentin Derevlean de la Book Corner Librarium din Cluj-Napoca, membrilor clubului Antares din Brașov, librăriilor Cărturești din Suceava și Iași, precum și lui George Sauciuc și George Ceaușu care au fost alături de mine la prezentările din Suceava, respectiv Iași. Tot așa, le mulțumesc jurnaliștilor, blogărilor și vlogărilor care au scris ori au vorbit despre cărțile mele și despre acest turneu în Obiectiv – Vocea Brăilei, Antidotul, Viața Liberă, Monitorul de Galați, Cuget Liber, Constanța 100%, Ziarul de Iași, Turnul Sfatului, Adevărul, Crai Nou, Reperul, Jurnalul Olteniei, Radio Craiova, Somax TV Botoșani, Observator Cultural, Radio Vocea Armatei, BookBlog, Radio Guerrilla și în multe alte părți.
theartofmadeline
2087
dededos
yousharknotpass
kaledo-art
prguitarman
gummygunk
ellievsbear
jacobvanloon