SHORT FICTION: While the city was asleep … It first happened on a night when the city was asleep. Butterflies painted on the walls of apartment buildings.
Check this out! My story is online on Apex Magazine.

@theartofmadeline

No title available
No title available
occasionally subtle
i don't do bad sauce passes

祝日 / Permanent Vacation
Mike Driver
One Nice Bug Per Day
tumblr dot com

shark vs the universe
Jules of Nature

Kaledo Art

PR's Tumblrdome
Claire Keane
cherry valley forever

oozey mess
KIROKAZE

ellievsbear
2025 on Tumblr: Trends That Defined the Year

JVL
seen from United States
seen from Canada
seen from Belize

seen from Malaysia
seen from Brazil
seen from United Kingdom
seen from Malta

seen from United States

seen from Belgium
seen from South Korea
seen from United States

seen from United States

seen from United States

seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States

seen from United States

seen from United States
@mariancoman
SHORT FICTION: While the city was asleep … It first happened on a night when the city was asleep. Butterflies painted on the walls of apartment buildings.
Check this out! My story is online on Apex Magazine.
Debutul II. O promisiune onorată după 7 ani
Sper să apreciați că îmi onorez o promisiune, chiar dacă asta se întâmplă după 7 ani. E ca în bancul ăla cu bărbații care-s oameni de cuvânt, așa că, dacă promit că repară ceva în casă, nu-i nevoie să-i bați la cap la fiecare trei luni. Repară ei, nu au uitat.
No, scormonind eu în lucrurile plimbate de la Galați la Brăila, apoi la București, am dat peste un dosar prăfuit în care erau puse de-a…
View On WordPress
2018 începe fără HAC!
Harap Alb
De la finalul anului trecut, colaborarea mea cu revista HAC! s-a încheiat, iar astăzi, Mihai a anunțat încetarea apariției publicației. 2018 începe fără HAC! și pune capăt celor 5 ani în care mașina de fabricat vise a funcționat cu acuratețe.M-am bucurat de fiecare zi a acestor ani, de fiecare întâlnire cu cititorii, de fiecare număr al revistei, de fiecare cuvânt transformat în desen…
View On WordPress
Cu Changing Skins, despre muzică și benzi desenate
Pe Ștefan și Horațiu de la Changing Skins îi știu de vreo cinci ani, de pe vremea când erau la început cu trupa și organizau primele lor concerte. Am scris câteva capitole din Fluviul Șoaptelor ascultând primul lor album, așa că am profitat de faptul că m-am găsit cu ei la Supererouși i-am luat la întrebări, mai ales că mâine (vineri, 24 noiembrie) își lansează noul album în București, la MȚR. Eu…
View On WordPress
LATER EDIT: Unii dintre scriitorii pe care i-am întâlnit zilele trecute la Iași au fost întrebați dacă și-ar dori să viziteze un alt timp. Să trăiască și să scrie în trecut ori în viitor. Am auzit răspunsurile lui Mircea Pricăjan, Andrei Crăciun, Dănuț Ungureanu și pe cel al scriitoarei norvegiene Lari Fredrikke Brænne, la această întrebare.
Pe mine nu m-a întrebat nimeni, dar, iată, mă bag ușurel în seamă și zic că dacă ar fi făcut-o, i-aș fi răspuns cu mare drag că mi-ar plăcea tare mult să vizitez anul 1969 și să mă număr printre cei jumătate de milion de oameni care au asistat la Festivalul de la Woodstock. La cele ”Trei zile de pace și muzică” de pe pășunea lui Max Yasgur din America. Ba aș plusa cu dorințele (la urma urmei, dacă cineva mă poate muta în timp și spațiu, ar putea, frumușel, să-și facă de pomană și să mă înzestreze și cu o brumă de ureche muzicală) și aș cere să-mi fie permis să urc pe scenă măcar pentru un discret și anonim serviciu de backing vocals sau de cable guy. Nu ca să mă vadă lumea, ci să îi văd pe toți de acolo, înșirați cât vezi cu ochii, cu inimile interconectate.
LATER EDIT: Bang! Privind fotografia alăturată, se pare că într-un fel cu totul și cu totul miraculos, dorința deja mi s-a îndeplinit. Nu-mi amintesc dacă am urcat pe scenă, dar iată-ne în această imagine document pe 18 august 1969, după teribila furtună care a întrerupt recitalul nebunului de Joe Cocker. Cânta, probabil, ”I Shall Be Released” sau ”With a Little Help from My Friends”, cine mai știe cu exactitate? Mi-a rămas însă în nări mirosul ăla de ploaie, de ciuperci microscopice care, din cauza umezelii, își aruncă sporii pretutindeni cuprinse de o activitate sexuală efervescentă. Știți… mirosul ăla despre care zicem ”Mmm, ce frumos miroase a ploaie”. De fapt, miroase a ciuperci care și-o trag.
Tot așa, au mai trecut niște ani de-acum încolo și mi-am dorit tare mult să particip la ediția din 2017 a FILIT. A fost anul ăla în care la Iași, în România, au venit Gao Xingjian și Jeff Lindsay, Robert Șerban și Mircea Cărtărescu, Marius Chivu și Ioan T. Morar, Ioana Nicolaie și Ana Nicolau, Michael Hăulică, Ungureanu… ce mai tura-vura, a fost ediția aia cu zeci și zeci de invitați, cu mii de participanți, cu o armată de voluntari, toți unul și unul. A fost atunci când a cântat The Mono Jacks în cortul FILIT din Piața Unirii și când s-au citit poezii până spre dimineață. Anul ăla în care a venit și Rabi Lunatecul să stea la povești cu Florin Chirculescu, de ziceai că ies personajele din cărți, nu alta. No… și mi-am dorit atât de mult să ajung acolo, că m-am apucat să scriu aici, la fel cum am făcut atunci când am ajuns la Woodstock.
This slideshow requires JavaScript.
LATER EDIT: Am tot șters și adăugat la textul ăsta fiindcă nu mai știu când l-am început și când l-am terminat. Sau nu mai știu când l-am început fiindcă am tot șters și adăugat la el. Treaba e că am fost la FILIT și am urcat pe scenă așa cum am impresia că am făcut la Woodstock și am înțeles cine-s oamenii care fac lucrurile astea posibile. Și m-am bucurat de săli pline miercuri și joi. Și de întrebări minunate de la adolescenți, copii și tineri. Am vorbit despre Haiganu și despre HAC!, am întâlnit oameni faini și a plouat ca atunci, la Woodstock, de mirosea a ciuperci care și-o trag și a tei plouați ca-n cărțile lui Mike, chiar dacă teii nu mai au de-o vreme flori în Copou. Semn că atunci când te bucuri tare mult pentru ceva, vine primăvara peste tine și-n octombrie.
Așa că mulțumesc frumos Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici, Georgiana Leșu, Dan Doboș. Mulțumesc întregii echipe FILIT, văzută sau nevăzută, celor cu care am avut ocazia să vorbesc și celor cu care nu am vorbit. Mulțumesc că ați făcut povestea asta posibilă și că ne-ați adunat pe toți în cortul din Piața Unirii și în alte părți, așa, ca pe pășunea lui Max Yasgur din America, să ne interconectăm mințile și inimile.
LATER EDIT: Acum, ce să zic? O să zic că îmi doresc tare mult să ajung și în 2018 la FILIT și am zis să scriu aici, poate se întâmplă ca atunci când am ajuns la Woodstock, în 1969, sau la Iași, în 2017. Ba aș plusa și cu dorințele și aș cere să am și-o brumă de talent să scriu o carte, două, trei în anii ăștia care vor fi trecut în urmă, așa încât, când ne-om găsi, să vă citesc o poveste din ele.
LATER EDIT: Iar dacă nu mă credeți că am fost la FILIT, dar vreți să prindeți ceva din cum a fost la FILIT, aveți mai jos filmarea cu întâlnirea de la Casa Fantasy. Și niște poze ceva mai sus.
(VIDEO) Mamă, am cântat la Woodstock! Sau cum a fost la FILIT LATER EDIT: Unii dintre scriitorii pe care i-am întâlnit zilele trecute la Iași au fost întrebați dacă și-ar dori să viziteze un alt timp.
FILIT Iași. Întâlnire cu cititorii, miercuri, la Casa Fantasy
FILIT Iași. Întâlnire cu cititorii, miercuri, la Casa Fantasy
Trebuie să mărturisesc faptul că sunt cu adevărat încântat că o să particip la cea de a V-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT. Evenimentul se desfășoară la Iași în perioada 4-8 octombrie și are sute de invitaţi. Scriitori, jurnaliști, traducători, editori și manageri culturali. Doi laureați ai premiului Nobel, Svetlana Aleksievici și Gao Xingjian, sunt, fără…
View On WordPress
Mihai Tudose, teatrul și dezastrul
Mihai Tudose, teatrul și dezastrul
Scenă din spectacolul Omul Pernă. Regia: Radu Afrim
Povestea începe ca un banc: un primar, un preşedinte de Consiliu Judeţean şi un deputat fac o conferinţă de presă în care condamnă un spectacol de teatru. Se transformă într-o distopie de Orwell: cei trei cer demisia directorului instituţiei şi cenzurarea spectacolului. Şi se sfârşeşte într-o comedie de groază: după aproape 10 ani, unul…
View On WordPress
Eroi și supereroi la Râșnov La sfârșitul acestei săptămâni ajung la Festivalul SF de la Râșnov. Se anunță vreme faină și lume bună, intrarea e liberă, așa că, dacă sunteți în zonă, o să fie o bucurie să ne întâlnim.
În anii ’90, atunci când, adolescent fiind, am început povestea asta cu scrisul, erau câțiva tineri autori pe care îi admiram. Eram convins că au tot ce le trebuie pentru ca în câțiva ani să cucerească lumea. Teme, lecturi, libertate, revoltă, încredere, curaj, umor, cuvinte, talent, dorință, vise, idei, profunzime. Tot, înțelegi? Aveau tot.
De vină erau doar anii ăia mai ciudați și mai dificili, dar știam că anii or să se încheie cumva și că atunci când toate se vor fi așezat, tinerii ăia geniali își vor găsi drumul către cele mai tari edituri din lume, poveștile lor din ce în ce mai bune vor apărea apoi în volume publicate în tiraje mari, alți oameni vor face filme după romanele lor, lumea se va bate să le ia interviuri, librăriile vor avea în vitrină postere cu ei și cu cărțile lor. Pe vremea aia, pândeam textele lor în câteva reviste acum uitate, iar când am început să-mi împart cu unii dintre ei niște răsărituri de august pe o insulă din mijlocul Dunării, să mă bucur de libertatea lor, să cred că încep să înțeleg resorturile ce-i animau, să îi văd scriind pe o pătură în fața cortului cu o bere în mână, să râd la poantele lor ori să le spun câte ceva – Dumnezeule, să le spun ceva, ce dracu să le spun? Nu, în niciun caz nu pot să le arăt vreun text de-al meu. Bine, poate o să-i arăt ”Nopți albe…” lui Petrică – când au venit toate astea, am început să simt că se aprind chestii în mine, e sentimentul ăla că nu ești singurul care scrie despre chestii ciudate sau că nu ești singurul ciudat care scrie chestii, sentimentul că se poate. Și că, dacă citești și dacă scrii destul, dacă simți muzica din cuvinte, o să poți și tu să… O să poți și tu să. O să poți și tu. Încerc să spun că m-a ajutat mult întâlnirea cu ei. Mi-a dat tot ce aveau ei și nu știam cum e să ai ori m-a ajutat să descopăr ceea ce aveam, însă nu știam că am. Teme, lecturi, libertate, revoltă, încredere, curaj…
This slideshow requires JavaScript.
Apoi nu știu când a trecut vremea. Știu doar că anii cei buni au întârziat să apară. Nimic din ce credeam că o să se întâmple nu s-a întâmplat. Editurile cele mari, tirajele, filmele… Nimic! Nici nu știu când unii dintre ei s-au oprit din scris. La un moment dat au dispărut revistele, apoi pe ei i-a absorbit viața. În 2001, am cumpărat Împotriva Satanei, singurul volum al lui Don Simon, iar niște ani mai târziu, Între bariere, cartea lui Doru Stoica. Povestirile lui Ivone nu au apărut în volum. O vreme am sperat că, în taină, ei pregătesc ceva. Că vor exploda deodată romanele lor, că va fi un vârtej, o furtună ca aia de după eclipsa din 99, că Rabi Lunatecul le va publica 20 de titluri la o editură care publică numai secrete și bestselleruri. Că o să înțeleg ceva.
Dar adevărul e că nu e nimic de înțeles. Totul e zădărnicie!
Petrică Sîrbu a murit. Don Simon a murit. Nouă ne-au rămas autograful de pe Împotriva Satanei, câteva fotografii și niște amintiri.
Și o senzație aiurea. Ca și când mintea mea ar vrea să tușească fiindcă nu mai poate să respire. Că mi se îneacă cu gânduri. Cu un ghem de gânduri.
Iar acum nu o să spun ”Rămas bun, Petrică!” fiindcă știu că undeva, într-o țară normală, în România aia perfectă care există dracu știe în ce univers paralel, tu trăiești în continuare, ești un scriitor celebru, publici la cele mai tari edituri din lume, iar după romanele tale se fac filme.
Rămas bun, Petrică!
A murit Don Simon și nu am un titlu pentru asta În anii '90, atunci când, adolescent fiind, am început povestea asta cu scrisul, erau câțiva tineri autori pe care îi admiram.
Haiganu, la Festivalul Internațional al Cărții Axis Libri
Haiganu, la Festivalul Internațional al Cărții Axis Libri
Gălățenii și brăilenii care au ratat prezentarea Furiei Oarbe în cadrul turneului de promovare al romanului se pot întâlni cu Haiganu la Festivalul Internațional al Cărții Axis Libri ce se va desfășura în perioada 14-18 iunie în zona pietonală de pe Aleea Domnească din Galați (la P-uri).
Cele două romane din seria Haiganu se vor găsi la standul Librăriei Humanitas, iar joi, 15 iunie, de la ora…
View On WordPress
Cu ce rămâi după o lansare de carte? De fapt, cu ce rămâi după un turneu întreg de lansare a unei cărți. După un drum de peste 4000 de kilometri, prin toată țara, după o mulțime de camere de hotel schimbate, după toate emoțiile, după stresul de dinainte și bucuria din timpul, după serile colorate cu întâlniri neașteptate, după mesele cu prietenii pe care-i vezi după o lungă vreme, dar și cu cei pe care nici nu știai că-i ai, dar care erau acolo, la un cot al timpului, gata să te ajute, să-ți vorbească ori să te asculte. Cu ce rămâi după clipele împărțite cu alții, după timpul și atenția pe care ți le-au oferit cu generozitate, după discursurile tale uneori stângace și gâtuite de emoție și după lecturile scurte din final, după aplauzele pe care ai vrea să le întorci cumva înapoi, după teama că nu a ieșit cum trebuie, după frica de neoprit că ai putea fi cumva plictisitor, după frazele întrerupte la gândul că ceea ce spui nu-i decât un truism, după cealaltă teamă, aia mai rea, că ești un impostor și că în timp ce o sumedenie de scriitori valoroși se zbat neștiuți, undeva, într-un colț de lume, devorați de demoni pe care nu o să-i întâlnești vreodată, tu ai toate astea, ai toți oamenii ăștia frumoși în fața ta, oamenii pe care nu ai vrea să-i dezamăgești, pe care nu ai vrea să-i alungi, ci să-i ții aici, lângă tine, mereu, oamenii magici sau magi de-a dreptul, magi care, folosind vlaga propriei imaginații, dau viață personajelor despre care ai scris, lumilor la care te-ai gândit. Cu ce rămâi după o lansare de carte? Rămâi cu toată energia asta teribilă izvorâtă din toți cei care te-au ascultat vorbind, energia produsă de toate creierele care s-au conectat într-un fel miraculos între ele, rămâi cu gândurile care s-au ciocnit de tine și de cărțile tale, în tine și în cărțile tale, și cu sentimentul că ai o imensă responsabilitate, că e cumva o chestiune de viață și de moarte, că e vital să nu dai greș, să nu dezamăgești, să scrii bine, din ce în ce mai bine, să aduci tuturor acestor oameni Povestea. Povestea pentru care ei te-au investit cu ceva mai mult decât încredere, te-au investit cu așteptare, adică cu încredere și răbdare. Vă mulțumesc, măi, oameni frumoși, pentru toate astea pe care mi le-ați dăruit în turneul ăsta, pentru răbdarea, timpul, gândurile și vorbele voastre bune.
This slideshow requires JavaScript.
Da, gata, ieri s-a încheiat turneul de promovare a romanului ”Haiganu. Furia Oarbă” și se cuvine să mai fac o serie de mulțumiri unor oameni fără de care aventura asta nu ar fi fost așa sau nu ar fi fost deloc. Editorilor mei Roxana și Mihai Ionașcu, Ionelei de la HAC!BD (cel mai cool tour manager :)), lui Andrei Moldovan și Bogdan Chelaru, Ramonei Neagu și colegelor ei de la Librăria Humanitas Galați, lui Cătălin Curcă de la Music Pub Brăila, criticului Adi George Secară, oamenilor de la Prăvălia cu Cărți din Constanța, lui Viorel Pîrligras și Mircea Liviu Goga, gazdele mele din Bănie, precum și lui Petrișor Militaru de la Casa de Cultură Traian Demetrescu Craiova, doamnei Elena, lui Iavor și lui Feri de la Librăria Diverta din Deva, lui Marian Coman și colegilor săi de la Habitus (Sibiu), librarilor de la Cartea de Nisip (Timișoara), Antuzei Genescu și lui Răzvan Zamfirescu pentru cuvintele frumoase de la prezentarea din capitala Banatului, lui Valentin Derevlean de la Book Corner Librarium din Cluj-Napoca, membrilor clubului Antares din Brașov, librăriilor Cărturești din Suceava și Iași, precum și lui George Sauciuc și George Ceaușu care au fost alături de mine la prezentările din Suceava, respectiv Iași. Tot așa, le mulțumesc jurnaliștilor, blogărilor și vlogărilor care au scris ori au vorbit despre cărțile mele și despre acest turneu în Obiectiv – Vocea Brăilei, Antidotul, Viața Liberă, Monitorul de Galați, Cuget Liber, Constanța 100%, Ziarul de Iași, Turnul Sfatului, Adevărul, Crai Nou, Reperul, Jurnalul Olteniei, Radio Craiova, Somax TV Botoșani, Observator Cultural, Radio Vocea Armatei, BookBlog, Radio Guerrilla și în multe alte părți.
Cu ce rămâi după o lansare de carte? Cu ce rămâi după o lansare de carte? De fapt, cu ce rămâi după un turneu întreg de lansare a unei cărți.
Top 3 bucurii din Furia Oarbă BookTour
Top 3 bucurii din Furia Oarbă BookTour
Mi-ar fi plăcut să am răgaz să scriu câte o postare despre fiecare întâlnire pe care am avut-o cu cititorii în cadrul evenimentelor din jurul prezentărilor pentru Haiganu. Furia Oarbă, însă ultima săptămână s-a derulat într-un ritm nebun. Cele trei zile de ComicCon de weekend-ul trecut au dat tonul unui timp accelerat la maxim. Chiar dacă și acum sunt pe picior de plecare către o altă destinație,…
View On WordPress
Haiganu. Furia Oarbă. Book Tour. Zeul Osândit vine în orașul tău
Haiganu. Furia Oarbă. Book Tour. Zeul Osândit vine în orașul tău
Haiganu. Furia Oarbă. Book Tour.
După lansarea de la East European Comic Con, am plecat cu noua carte a Zeului Osândit într-un turneu prin mai multe orașe din România. Mai jos, lista cu orașele, locurile și orele de lansare. Îmi doresc tare mult să vă întâlnesc ori reîntâlnesc, așa că dacă sunteți în localitățile de mai jos, vă aștept cu mare drag.Vorbim despre carte, despre benzi desenate,…
View On WordPress
Haiganu. Furia Oarbă. Câștigă un exemplar pe Goodreads!
Haiganu. Furia Oarbă. Câștigă un exemplar pe Goodreads!
Sunt un vechi gură-cască pe Goodreads (septembrie 2011, zice-se) și, ca fan declarat al serviciilor pe care le oferă pentru cititori dar și pentru autori (statistici, contactul cu cititorii, sfaturi și alte lucruri faine), sunt tare bucuros că putem oferi 50 de exemplare din Haiganu. Furia Oarbă într-o campanie Book Giveaway pe această platformă.
Dacă sunteți utilizatori Goodreads (iar dacă nu,…
View On WordPress
”Haiganu. Furia Oarbă”, disponibil la precomandă pe Supererou.ro Sunt bucuros să vă anunț că al doilea volum din seria Haiganu se află acum în tipografie și că lansarea a intrat în linie dreaptă.
Un premiu UNITER pentru Mihaela Trofimov
Un premiu UNITER pentru Mihaela Trofimov
Sursa foto: uniter.ro
Am pomenit pe la sfârşitul anului trecut, aici, despre “Molly Sweeney”, un spectacol răscolitor regizat de Sânziana Stoican la Unteatru, în Bucureşti, spectacol care are în distribuţie doi actori ce au încântat în repetate rânduri publicul brăilean: Mihaela Trofimov şi Liviu Pintileasa. Alături de ei, Constantin Cojocaru, actor pe care l-aţi putut aplauda pentru rolul din…
View On WordPress
Sub lovituri de ciocan
Sub lovituri de ciocan
Foto: http://hungarytoday.hu/
În Ungaria lui Viktor Orban democraţia înregistrează lovitură după lovitură. Intrând rapid în U.E., în NATO şi în spaţiul Schengen, Ungaria a fost un exemplu de dezvoltare, luminând traseul unor state precum România ori Bulgaria care nu reuşeau să găsească o cale pentru a ieşi din lunga perioadă de tranziţie de la comunism către democraţie. Odată cu revenirea la…
View On WordPress