MELC NĂTÎNG. @melcnating - Tumblr Blog

Căci cu pupila el gândea

Și nu vedea-n lumină .

Cu pietrele de la rinichi Nu poți să arunci în oameni

Prințule ce stai tăcut în colibă Șoriceii mișună pe sub podele Aerul nu mai strălucește ca altă data Ploile nu se mai scutură printre genele tale mărunte Azi nu o să fie că mâine Mâine șoriceii vor fi ronțăit deja podeaua Și vei pluti deasupra ferestrei Mâine șoriceii vor dispărea Pe sub altă podea s-o mănânce Și ploaia o vei fi uitat deja Pentru că soarele îți va orbi mânuțele tale puternice Cu care ai făcut atâtea minuni Pe care nimeni nu le vede Toată strada merge cu capul în jos Și tu vezi asta de la fereastra de unde stă numai soarele

Mă văd Sunt chiar aici Și stau pe scaun lângă geam În cameră cu puține amintiri Și mă las să simt orice Până azi nu am vrut asta Și brusc La ușă Am apărut chiar eu Și m am luat în brațe Și mă lăsăm să plâng De fericire Că există cineva Care știe cel mai bine cine sunt eu Și mă uităm la eu Și o strângeam pe eu în brațe Și sunt atât de fericită Că sunt Că simt Și că sunt împreună cu eu Pentru prima oară plâng că sunt în brațe cu eu

Îmi rod unghiile de 3 ori pe zi Dimineața când mă trezesc Seara când mă culc Și în timp ce dorm Părul îmi crește aproximativ un centimetru pe lună Chiar ieri mi am tuns aproximativ 5 centrimetri în baie Cu o forfecuță de unghii Pielea mea se jupoaie și crește crește crește În fiecare zi Un strat nou pleacă de lângă mine undeva Mai aproape sau mai departe de unde a fost În fiecare zi pierd măcar 5 gene Și nu le văd pe toate când dispar Pe cele pe care le văd Totuși Am început să le numesc cu nume de oameni Și de unele mă despart ușor De altele mai greu Și de unele aproape imposibil Dar sunt atât de mici și de ușoare Și îmi alunecă printre degete Și numai faptul că îmi stau în palmă Și mă apropii de ele Cu nasul Și respir Le face să se miște frenetic Iar fereastra e mereu deschisă Iar drumul genelor nu poate fi oprit Și le privesc cu ochiul Cum părăsesc incinta Și mă gândesc Mereu Cum poate ceva ce a fost al meu Să se despartă atât de ușor Și îmi reevaluez statutul Existența Și toată persoana în sine Și văd Cum nimic nu e sigur Cum nimic nu e permanent Cum nimic nimic nimic Nu va rămâne al meu Nici măcar eu

cum sa ucizi fara maini

Uneori deschizi gura

Uneori o inchizi pe vecie

Si mereu, mereu

Trebuie sa fie cineva de ucis

Si va fi mereu

Chiar si pentru cel mai nenorocit

Va exista mereu un individ ce se astepta ucis

Si el va sta cu mainile pe genunchi

Linistit

Asteptand cuminte moartea inceata ce il cuprinde

Si nu simte nimic afara de trupul sau

Din interior

Nu si simte mainile, picioarele, ochii

El se zgarie singur si sigur

Si nu o face singur

Nu o face nimeni

Nimeni nu l a putut atinge pana atunci

Pana in ziua in care si a intalnit ucigasul

Crezand ca e tamaduitorul sau

Atat de sigur era salvatorul sau

Incat statea drept

Vorbea repede si increzator

Si nimic nu l atinge

Nici cel pierdut

Nici Dumnezeu

Si uite asa

Ucigasul a fost primul dintai ucis

Oamenii sunt mici mici mici

Oamenii sunt mari mari mari

Oameni se cred mici

Oamenii se cred mari

Oamenii se simt atat de mici incat se simt calcati in picioare

Oamenii se simt atat de mari incat calca in picioare

Oamenii se uita de jos

Oamenii se uita de sus

Oamenii zboara

Oamenii sapa in pamant

Adanc

Cat mai jos

Sapa

Dar miezul pamantului e fierbinte

Si nicio mana de om

Fie el mic

Mare

Inalt

Scund

Calcat de unii

Sau care calca pe altii

Nu a atins miezul pamantului

Si totusi

In diversitatea lor

Oamenii nu au zburat cu oameni

Oamenii nu au sapat oameni

Oamenii au fost mereu singuri

Si totusi

Oamenii nu s au calcat sau iubit singuri

Pana cand cineva nu a facut o deja.

Trending Blogs

Recently Viewed Blogs

MELC NĂTÎNG.