just ◇•☆°♧Flaminius☆°○♧°

[missy-mih00]

Animațiile de pe youtube sunt‧₊˚ ☁️⋅♡🪐༘⋆

Trebuie să recunosc, sunt o înrăită a animațiilor si AMV-urilor încă din clasa a V-a. Fragedă pruncie, I know😛.

Unul dintre cele mai faine fandom-uri cu ceeeele bune edit-uri si ceeele mai tari animatii este dedicat serialului ,,Good Omens". Voi posta cateva mai jos.💫✨

P.S: Heyo, la mulți ani, cuiva, aflându-se pe undeva

[missy-mih00]

AN NOU FERICIT, guyz!ᯓ★

Fie ca 2026 să umbrească 2025! Să străluceasca prin mai muuultă rabdare şi mult mai multă culoare.

Chiar am auzit o vorba simpatică ,,Anul nou bate la uşă? Răul să se facă cenuşã!"

Stând la artificii, mi-am luat pulsul. Nu, nu din cauza nervilor croiți de căptuşala tâmpita a paltonului meu, mulțumesc de intrebare. E vorba de nădejde. Dacă imi bate inima cu frică sau din speranță.

Cu cât elan sar in 2026?

Nu mă aştept la ceva extraordinar, desigur. Nu doresc ca forța cosmică să se sleiască asupra mea. Totuşi, indrăznesc să sper la un an mai bun. BRING IT ON🎆✨

[missy-mih00]

CELE 50 DE FILME ALE ANULUI 2025💫

(cu multiple interferențe din 2024)

...Ăhăm..cele ce mi le amintesc

🥉☆Orlando 1992🌝👐🃏

♡Tilda Swinton

☆Gone Girl 2014

☆The Apartment 1960♣️🐁

♡Shirley MacLaine

🥇☆The Heiress 1949🌌🖤

♡Olivia de Havilland

☆The favorite 2018

☆What a way to go 1964💘💍🎭

☆How to steal a million 1966

♡Peter O'Toole

☆500 days of Summer 2009

☆The Nightmare Before Christmas 1993

☆Corpse Bride 2005

☆Edward Scissorhands 1990🕸️✂️🚷

♡Jhonny Depp

☆Sleepy Hollow 1999

☆28 days later🧟‍♀️💚-2002

♡Cillian Murphy

☆28 weeks later🧟‍♀️💚-2007

☆Cravata Galbenă 2025

🥈☆Rosemary's Baby 1968🥂⚖️

☆Hacksaw Ridge 2016

♡Andrew Garfield

☆Funny Girl 1968🎼

☆Mermaids 1990

♡Cher

☆Cleopatra 1963

☆Caroline 2009

☆Cat on a hot tin roof 1958

☆Top Hat 1935🎼

☆Parasite 2019🏚🌧⛓️

☆Death becomes her 1992

☆Steel Magnolias 1989

☆Marie Antoinette 2006🍰🎠

♡Kristen Dunst

☆Tick, Tick...Boom! 2021🎼

☆Gigi 1958

X In opinia mea, cel mai neplăcut musical...nu, cel mai nereuşit film vazut din acest an. MUZICA NICI MĂCAR NU SUNĂ BINE, IAR VERSURILE , POVESTEA SI PERSONAJELE...? Renunț. Păcat de aspectul superb si costumele impecabile.

☆Uptown Girls 2003

☆Stepmom 1998

♡Susan Sarandon

☆The Client 1994

☆The Miracle Worker 1962✍️🗯

♡Anne Bancroft

☆Peggye Sue Got Married 1986

♡Barbara Harris

☆Her 2013

♡Joaquin Phoenix

☆Ghostbusters 1984

☆Different from the others 1919👥👀🌇

☆The Cabinet of Dr. Caligari 1920💉☠️

♡Conrad Veidt

SERIA CINEMARATON

(filme românesti)

☆Zestrea 1972

🥈☆Si atunci i-am condamnat pe toți la moarte 1972🕯🏳⚰️

Regie:Sergiu Nicolaescu

🥇☆Ilustrate cu flori de câmp 1975🍼🥀💅

Regie:Andrei Blaier

☆Pădureanca 1987

🥉☆De ce nu are vulpea coadă? 1989🦊🍳

Regia:Cornel Diaconu

☆Vis se ianuarie 1979

☆Un bulgăre de humă 1989

♡Adrian Pintea

☆Mama 1977

☆De dragul tau, Anca 1983

☆Bing-Bang 1935

Regia:N.Stroe si Vasile Vasilache

!primul film cu sonor romanesc

ANIME

☆Perfect Blue 1997🌬🔏💔

REVĂZUT

☆The Devil wears prada 2006👠💣💢

☆Sister Act 1992⛪🎙🎶

[missy-mih00]

Brigitte Bardot: nu doar o ,,sexy kitten"

I-am văzut filmele? Nu încă.

O cunosc? Desigur.

Cred ca reactia standard e, cel putin, să banuiesti despre cine e vorba -(๑☆‿ ☆#)ᕗ

Par blond, aranjat intr-un beehive jucăuş, atitudine lejeră, necenzurată, dar cizelată la margini. Tipologia franțuzească. Totuşi, nu doresc să vorbim despre ,,eternul feminin de neînteles". Nu sunt Camil Petrescu. Aş vrea să o privesc şi analizez ca om, nu doar ca femeie.

Vestea morții sale a scos la iveală multe informații...nebănuite de mine.

Pe de o parte avem o persoana care a simbolizat eliberara sexuala a femeilor. A militat pentru drepturile animalelor. A atras laudelor lui Simone du Beauvoir. De asemenea, fundația sa a fost o armă, nu capriciu de vedetă. Prin aceasta a pus presiuni credibile asupra Parlamentului francez înspre a legifera in favoarea necuvântătoarelor.

Rock fact🏔 Intr-o frumoasă zi Băsescu s-a trezit să anunțe că va eutanasia toți maidanezii din Bucureşti. Presa internațională a simțit iz de ştire bună şi a răspândit vorba. Oamenii s-au indignat; ziarele s-au vândut.

Astfel a aflat doamna Bardot de visul lui Băsescu. Ce să facă, ce să facă? Ne-a făcut o vizită! A investit multi bani pentru ingrijirea si sterilizarea câinilor făra stăpân din România. The more you know☄️.

Ca mențiune, asta se întâmpla in the year of our lord 2001.

Pe de alta, o mamă rece ce şi-a detestat sarcina şi fiul. Imaginea unei bătrâne nostalgice cu valori conservatoare, poziționată impotriva schimbării. A fost amendată de cinci ori pentru rasism. Da, cinci ori.

Faptul că a respins intr-un mod visceral rolul de mamă şi că a susținut ideea de ,,Musulmanii imi distrug țara" nu mă scandalizează prea tare. Sunt desensiblizată.

Serios vorbind, aud chestii mai rasiste in bus spre facultate.

Totuşi unele lucruri sunt dificil de nuanțat in favoarea sa.

Am citit cateva declaratii bizare. Spre exemplu: ,,SIDA a fost o pedeapsa divină pentru homosexuali" ; că mişcarea #metoo este o prostie; că n-ar trebuie să ne combinăm genele cu altă rasă. Din partea ei, mesajul e clar. Din partea mea, îmi e greu să-mi păstrez scârba pe teritoriu neutru.

Fii rasist. Fii sexist.Detestă lucruri ce mă definesc şi o să te ascult. Până la acțiune, e o libertate să urăşti .

Totuşi, ipocrizia imi crapă mintea.

Brigitte s-a jucat cu status quo-ul anilor 60'. Chiar l-a modificat. Astfel spus, cu ce drept condamnarea? E o reacțe vicioasă față de cei care perturbă ordinea socială, o sfidează. Sfidare prin care tu însăți te-ai remarcat. Cum nu poți vedea cât de contradictorie e abordarea asta?!

Dar na', de morți numai de bine.

Eseul lui Simone De Beauvoir

Brigitte Bardot and the Lolita Syndrome - SimoneDeBeauvoir

Scribd is the world's largest social reading and publishing site.

Aici e un videoclip ce mi-a lăsat o impresie plăcută despre ea. Era inainte să mă irite anumite idei ce le susținea. Cu toate acestea, nu pot să-i neg farmecul. Simt că e convinsă despre ceea ce spune.(๑´• .̫ •ू`๑)

La finalul zilei, Brigitte Bardot mi-e o figură cunoscută, dar nu familiară. Nu mă pot pronunța asupra moralităţii ei sau dacă intențiile sale au fost percepute greşit de către public. Ce este cert este că vorbim despre un om complex, greu de cuprins intr-o postare pe tumblr.

,,Nu judecat pripit". Asta te indemn. Asta incerc să-mi reamintesc si eu . Să nu las ca binele să şteargă răul ori ca răul să inghită binele. Rationamentul acesta îl aplic şi când vine vorba de virtuțile şi defectele unei persoane.

P.S: dacă mă vedeți intr-o cămaşă albă si cu o eşarfă imbulinată, nu e greu de realizat de unde e inspirația ಥ‿ಥ

+poze BONUS, heh, tipa era frumix si are multe poze smechere

[missy-mih00]

Super-eroii sunt din nou... cool? part 1.

Unele dintre primele mele amintiri sunt legate de genre asta. Spiderman şi X-Men din anii 90', mai exact✨. Deşi nu mai disting personajele cu aceeaşi precizie de mucos ce nu are altceva de făcut decât să se uite la desene, încă mi se par la fel de grozavi. Adică ... ați văzut cum arată Rogue? Căutați pe Google şi îmi mulțumiți după.

Mă uitam pe Jetix cu soră-mea. Cumva s-au aliniat astrele să avem o plăcere comună, în ciuda diferenței de vârstă. Chiar pot explica matematic acest fenomen atipic🤓📝. Ăhăm, ei bine, după calculele mele:

copil hiperactiv + atenție captată + atmosferă plăcută de seară= soră mai mică considerabil mai tolerabilă

Ideea este că interesul pentru super-eroi mereu a existat in mine. Mai trăgeam cu ochiul la ce se intamplă prin Marvel si DC. Sfios, ce-i drept. Eram intimidată de avansul franchiselor din ultimii 15 ani. Complexitatea lumilor se extinde galopant prin atâtea filme, atâtea personaje şi atâția fani înrăiți. Comercialism, pe scurt. Astfel zis, nimic nu mi-a icnit pasiunea în toată forța sa.

Asta până la Dispatch ৻( •̀ ᗜ •́ ৻)

De ce ce ador personajele din ,,Dispatch"?

Vorbim despre un joc bazat pe alegeri. Ca şi context: înrămează anormalul persoanelor cu puteri extraordinare în tipicul de ,, office culture". Şi cumva, împrejurarea se simte organică datorită scenariului închegat.

Permiteți-mi să explic.

Vă arunc un prim personaj: Robert Robertson. Un nume ce parcă imită sonoritatea de: Bruce Banner, Peter Parker, Reed Richards. Dar care e treaba cu el?

Robert provine dintr-o familie de super-eroi fără puteri supranaturale. Doar nişte oameni mânați instinctual înspre a îndrepta răul şi a proteja. Astfel s-a născut moştenirea lui Mecha-Man. Identitatea acestui erou implică un robot controlat din interior de o persoană cu capacitați tehnice şi inginereşti. Primul Mecha-Men fost bunicul său, apoi tatăl. Ambii şi-au găsit sfârşitul în acea cutie de metal. Robert a acceptat să fie următorul.

După moartea tatălui, tipul şi-a investit toți banii în singurul lucru ce îl păstra aproape de familie: costumul robotizat. Precum putem presimți urmeză o bătălie mortală, o comă de câteva luni, nişte regrete agonizante şi un robot distrus. Fleacuri, you know?

Povestea e declanşată cu adevărat din momentul în care Robert the 3rd primeşte o ofertă. Propunerea sună cam aşa:,,Eşti pe tuşă şi nu mai poți opera ca erou. Dar ce zici să lucrezi ca dispetcher pentru o echipă de foşti infractori? Îi ajuți să se reabiliteze. Este un proiect, să zicem...dificil. Între timp, totuşi, compania noastra îti va reapara costumul. Apropo, un vechi prieten te-a recomandat"

Protagonistul este unul dintre caracterele mele favorite, DEoaREce :

1. Îşi dă silința din primul moment.

Munca de dispatcher e un regres considerabil pentru un erou de categoria B. Cu toate acestea: nu îi desconsideră importanță, nu-şi dă ochii peste cap dramatic în fața şansei ce i s-a ivit şi cel mai important, nu condamnă echipa pe care trebuie să o gestioneze. Îmi place atitudinea lui.

2.Empatizez cu modul tăcut în care îşi plânge de milă.

3.Umorul sec.

Personajele care au reacții neutre, sau mai bine nuanțat, de un calm controlat în fața haosului, mi se par absolut comice.

4. Replicile sale sunt sarcastice, dar nu flegamatice sau batjocoritoare.

Desigur, inima jocului e cioplită din dialogurile dintre personaje şi poveste. Prin urmare, nu e surprinzător că impactul răspunsurilor sale e ascuțit, dar plăcut.

Dozarea dintre ironie inteligentă, afecțiune şi seriozitate mi se pare genială. Vreau să fac acest aspect cât se poate de clar. Ştiu că şi eu am nevoie să învăț asta, chit că punctul meu de referință e un personaj fictiv ˙𐃷˙

5. Cred că eu aş fi fost muuult mai frustrată.

Vorbim despre un om, fără caracteristici fizice deosebite, înconjurat de persoane anormale în cel mai bun sens. Credeam că vor atinge în poveste ideea de discomfort?De ruşine legată de sentimentul banalității, poate? Nu au făcut-o. Au ales o altă direcție, iar eu am fost plăcut surprinsă.

────୨ৎ────

Deşi m-am axat mult asupra lui, Robert nu reprezintă elementul central ce m-a atras. Găsesc lăudabil un personaj într-atât de bine creionat, dar nu e singurul exemplu din ,,Dispatch". Este totuşi cel mai accesibil de disecat fără dezvălui întorsături de situație importante.

Prin urmare, da: jocul are personaje foarte şmechere. Protagonistul este unul dintre ele. Îmbină esența unui erou din vechile benzi desenate cu imaginea unui exemplu tangibil, realizabil (fără a intra in teritoriul enervant de protagonist tip isekai, doresc a menționa)

Un TV-show interactiv in stil Telltale

Ideea este că nu vorbim de un joc pretențios. Conceptul e simplu. ,,Dispatcher" e format din secvente mai lungi în care personajele sunt lăsate să interacționeze, să-şi arate culorile. Ai la dispozitie replici de ales. Uneori e la mijloc doar ,,iluzia alegerii"? Yup, şi imi pare rău, e un dezavantaj clasic al jocurilor de genul.

Spre deosebire de gameplay-un oferit de Telltale, aici ai parte de puțin mai multă stimulare. In momentul în care iți indeplinesti munca de dipatcher iți este incredintată

SPOILERE

Dacă doriți să descoperiți singuri povestea jocului, vă rog să vă opriți aici.

Ați fost atenționați(•˕ •マ.ᐟ

-ˋˏ✄---------------- -- ----- ---

Imi place de Invisigal, am zis-o!

Finaluri:the good, the nice and the ugly

[missy-mih00]

În anul I de facultate am REdat de citatul ăsta şi de atunci mă gândesc des la el. Da, am citit ,,Micul Print" in clasa a 5-a dar nu m-a mişcat până în străfundul ființei.

Între timp, lucrurile s-au schimbat. Cred că am înțeles.

[missy-mih00]

Parcă a început să-mi placă galbenul ‧₊˚♪ 𝄞₊˚⊹

Jur că am despre ce scrie! Cu toate acestea, atât atuul cât şi boala mea este aşteptarea. Parcă aştept de fiecare dată un subiect mai important, mai semnificativ, mai merituos...Şpilul este că greutatea unui moment se judecă post-factum. Impactul se simte în retrospectivă. NU pot anticipa ce om, eveniment, film sau tablou îmi va schimba complet cursul vieții. Cine sau ce merită să prindă formă in cuvinte, gândite şi scrise de mine? Uneori simt că mă aflu într-un ciclu vicios: aştept până mi se erodează memoria.

Mă frustrează ceva natural. Parcă mi-e în fire să mă împotrivesc mie însămi şi e al naibii de obositor.

Analizez superficial prezentul în dorința de a fura măcar o privire slabă înspre viitor. Nu poți trăi în aşteptare, e absolut penibil, mă simt penibilă.

Uneori mă gândesc ,,Oricum şi prezentul a fost cândva un viitor, nu?".Iar asta sună ca o formă de consolare pentru un om deziluzionat...bleah. În stilul ,,Dar si spirtul conține alcool, nu?" afirmată de un alcoolist cu o sticlă de Mona în mână.

Deşi, in teorie, e adevărat. Am privilegiul de a ştii ceea ce Andrada de acum 4 ani nu ar putea înțelege despre ea însăşi. De abia înțeleg eu, fir-ar să fie (╥﹏╥)

Trecând peste...M-am dus in weekend la cinematograf să văd ,,Cravata galbenă". Nu doresc să fac o analiză de film minuțioasă, nici nu am ajuns la nivelul acela de exprimare. DAR, a biiiig ,,dar": mi-a plăcut, frate, chiar m-a prins filmul.

Poate v-a atins şi pe voi campania de publicitate. Actori mari, din sfera cinematografiei engleze (hehe, Sean Bean, i like you), anunțuri şi interviuri la radio. Reclame, postere şi, pe ici şi colo, ştiri legate de cel mai astept film creat de un regizor român.

Ca idee, filmul, in plan redus: e un omagiu adus unui tată de către fiul său; in plan macro: e biografia celui mai mare dirijor român, Sergiu Celibidache.

Omul a vrut să trăiască şi să onoreze prezentul in mod continuu. Era o fire excentrică: nu permitea inregistrările concertelor sale simfonice, doar transmisiunea în direct. E un principiu de care a ținut cu dinții toată viața sa. Acum ați putea prinde legătura cu prima parte din postarea mea. Înțelegea şi creadea cu fermitate ceva la care eu tânjesc, ceva ce mie imi lipseşte. Something that I barely grasp with my feeble mind.

⋆˚☆˖°⋆｡° ✮˖ ࣪ ⊹⋆.˚⋆˚☆˖°⋆｡° ✮˖ ࣪ ⊹⋆.˚

A fost filmul clişeic? În anumite momente, cu siguranță. Nu puteam simți emoția autentică a unei scene pe care am văzut-o reiterată in zeci de alte pelicule:

@E scena cinei de familie. Tatăl, figura autoritară dintr-un mediu conservatoar, izbucneşte. Îşi bate fiul care nu i s-a supus.

@Mama e pasivă, încearcă să păstreze fațada normalității. Zâmbeşte crispat şi se adresează tensionat celorlaltor odrasle ,,Let's eat our dinner, children" .

@Alungarea copilului nonconformist din căminul părintesc

@Mentorul ce ia sub aripa sa ucenicul cu talent neşlefuit.

@Tipa ce luminează viața haotică a protagonistului şi îi devine suflet pereche

@Mental breakdown ✨artistic✨ în camera de hotel, incluzând BONUS momentele: privire scârbită în oglindă + ghemuirea in poziție fetală pe covor.

Deci da, sunt clişee. Chiar puteam face o listă de bingo ce să o însemnez pe parcursul rulării. Totuşi, cu toată ironia la o parte, nu mi se pare că trag în jos filmul. Clişeele reprezintă familiaritate. Sunt repetate cu un motiv, iar aici? Aici nu m-am simțit agasată de prezența lor.

⋆˚☆˖°⋆｡° ✮˖ ࣪ ⊹⋆.˚⋆˚☆˖°⋆｡° ✮˖ ࣪ ⊹⋆.˚

Sunt şi momente crude şi vibrante? Oooo, DA. Scenele în care dirijează mi se par absolut MAGNIFICE. Chiar m-am uitat la filmările cu Sergiu Celibidache şi cred cu tărie că actorul i-a resuscitat spiritul.

De asemenea, imi plac momentele dintre tânărul muzician şi profesorul său din Berlin. Sunt într-atât de sincere. Cei doi discută despre muzică cu grijă, parcă să nu frângă notele sub greutatea unor cuvinte nepotrivite. Speranţă, ghidare, sensibilitate. Da, cred că asta le-ar creiona relația.

Desigur, au mai fost scene ce m-au mişcat. Mă limitez în a nu dezvălui tot şi toate. Am şi plâns în teatru pe final... heh, ruşine mie. Contrary to popular belief, I have a tender heart, you know?(っ- ‸ - ς)

Un alt aspect ce cred că e important de menționat: filmul arată excepțional. Se observă atenția din spatele cadrelor , culorile şi jocului de lumini. Toate elemnetele sunt ajustate cu sens pentru poveste şi exista un sentiment de grandoare galantă.

Prin urmare, mi-a plăcut filmul, iar la mijloc cred că sunt însumate mai multe motive. De exemplu, iubirea regizorului pentru tatăl său. Admirația inocentă, de copil, e vie. Se lasă resimțită în aura ce înconjoară protagonistul.

Pe lângă asta, ador dirojorii. Sunt nişte făpturi atât de expresive. Mişcări mari, excese de energie dramatice. Pur şi simplu transpun muzica în mişcare într-un mod mult mai natural, mai sincer decât un dansator.

Spre a încheia postarea voi ataşa mai jos un videoclip cu un fragment surprins şi in film. Sergiu Celibidache dirijeaza filarmonica din Berlin in mijocul ruinelor lăsate de cel de al doilea război mondial. M-a marcat scena. Cultura nu mai e o magnolie sau orhidee pentru mine, ci o păpădie. Rezilientă şi încăpățânată. Prima care să răsară spontan dintre dărămături. Aş putea zice, nişte galben printre tonuri cenuşii.

Alegerea locului e evident simbolic, iar simbolul îmi zice ,,Cultura nu are nevoie de permisiune ta, a mea, a nimănui pentru a-şi găsi un culcuş, pentru a trăi"

[missy-mih00]

,,Eu şi Mia"-cât de important poate fi un desen animat pentru un copil?

Răspuns scurt: al naibii de mult.

Dar, dat fiind că am ales să fac o postare pe tumblr, desigur că va urma răspunsul lung. Buckle your seatbelts, guyz, we have a looong road ahead₍₍⚞(˶˃ ꒳ ˂˶)⚟⁾⁾

Ei bine, eu, personal am trecut prin muuulte discuții legate de ,,desenele definitorii ale copilăriei" în care erau menționate respectabilele : W•I•T•C•H, Winx (shout out to Gabi), Totaly Spies, Sailor Moon, My little pony, Puppy in my pocket, Horseland. Complet de acord! Zic un mare ,,Ai stil!" pentru fiecare în parte.

Cu toate acestea, memoria colectivă pare a fi omis ,,Eu şi Mia". Şi nu înțeleg cum?!Era atât de şmecher! Minimax supremacy, morons!

Heh, ce e drept şi eu am uitat de el, dar a revenit la suprafață datorită unui short. Tipa de acolo făcea o comparație între stilul desenului ăsta şi picturile austriacului Gustav Klimt.💥🤯...mind blown

Mereu mi-au plăcut picturile lui. Îmi erau vag cunoscute când doamna Neli ne mai povestea despre ele, dar nu ştiam de ce? Videoclipul acela mi-a creat o nouă sinapsă între nedumerirea asta şi desenul pe care Andrada de 9 ani îl trăia cu toată ființa ei.Ei, ,,nedumerire" e mult spus. Sincer, nu m-a măcinat foarte mult, dar simt nevoia să dramatizez puțin

,,Eu şi Mia" e o producție germană/belgiană, deşi studioul care l-a animat e unul italian: Rainbow S.p.A (chiar cel ce a creat şi Winx, ce lume mică). Ideea e următoarea: Mia e o fată de 12 ani. În stil clasic, e genul care nu se acomodează la şcoală. Are puțini prieteni şi se confruntă cu ,,ființe hibrid": scorpii-mucoase ( în teorie şi ,,the bullies" au tot 12 ani, dar mie îmi păreau mai mature; detalii).

Ce o diferențează pe Mia de plebea? Ea deține o brățară magică. Chestiuța asta o poate transporta din lumea reală (unde se desfăşoară acțiune din primele şi ultimele 2 minute a unui episod) în Centopia, un tărâm al elfilor, susținut de magia unicornilor.

Uite, ştiu, nu e nimic sublim de original, nu au inventat roata. Totuşi sunt câteva elemente ce mi se pare că diferențiază animația asta de altele (pe lângă favoritismul meu evident😅)

⋆｡˚ ☁︎ ˚｡⋆｡˚☽˚｡⋆

Cursul seriei e format din episode ce au continuitate, informațiile clădind încet o imagine de ansamblu. Fiecare episod începe cu un oracol ce trebuie desluşit. Mia reuşeşte să le citească în lumea reală folosindu-se de o oglindă, scrisul fiind inversat. Nu ştiu de ce, dar mi s-a părut un detaliu interesant.

Ce pot zice? Cumva mă simțeam răsplătită că urmăresc cu aşa loialitate fiecare episod.

°❀⋆.ೃ࿔*:･°❀⋆.ೃ࿔*:･

Stilul desenului mi se pare uniform. Cumva compact, dar şi distinct. E plin de motivele art noveau ale lui Gustav Klimt. De la ținute, la designe-ul unor personaje secundare şi simbolurile de recurență.

Pare cumva ireal: mi-a fost subliminal format ochiul pentru curentul ăsta artistic.

De asemenea, uitați-vă la părul lor! Bijuteriile acelea par a picături de rouă colorate. Hainele sunt sclipitoare şi efectul glosului zaharisit e aparte. Atmosfera e luminoasă, desigur, iar peisajele sunt formate din linii ondulate şi moi.

Personajele sunt expresive şi dinamice (Winx, you could never) şi drama e foarte bine existentă. Pe de o parte, lumea pare infinit de mare. Pe de alta, pentru primul sezon, aveam impresia de pustietate.

. ݁₊ ⊹ . ݁ ⟡ ݁ . ⊹ ₊ ݁.

Acum despre băieții răi. Pentru mine Pantheea a fost primul personaj ce l-am interpretat drept ,,tragic", în limitele în care înțelegeam conceptul. Pantheea işi doreşte cu disperare tinerețe veşnică. Îşi acoperă fața din groază, dar sentimentele nu îi sunt înăbuşite. Ca antagonistă, e agresivă şi pasivă, delegându-şi întreaga activitate Gorgonei.

Mereu mi s-a părut aspectul ei fascinant. Are o figură înaltă, ce domină peste ceilalți elfi. În contrast e chipul feminin, blajin. E impunătoare, dar nesigură.

Cu toate acestea, masca ei are o expresie rugătoare, aproape pioasă. Nu cred că e decepție, ci doar suferință sinceră. Duce o luptă imposibilă cu timpul.

Pictura de jos e inspirația Gorgonei (generalul care conduce oastea de elfi întunecați ai Pantheei). ,,Hygieia" face parte dintr-o serie de picturi pe care Klimt le-a realizat pentru tavanele Universității din Austria: pentru facultatea de Filosofie, facultatea de Medicină şi cea de Drept. Toate cele 3 aveau în comun suferința umană, anxietatea şi o neutralitate cinică . Viață ca ,,vid vâscos" după cuvintele lui.

Picturile originale au fost pierdute. În 1945 castelul unde au fost depozitate fu ars de către trupele SS în retragere.

Pe partea opusă a ,,sumbrului" se află inspirațiile din ,,faza de aur" al lui Gustav Klimt. ,,Sărutul" -arhicunoscut- constituie croiul pentru regele regatului. Între timp imaginea reginei e bazată pe mozaicul din Palatul Stoclet Frieze, plasat în Brussel. Mozaicul a fost creat cu bucăți de marmură, ceramică şi perle.

Mi-ar plăcea să-mi trec mâna peste atâtea texturi fine şi răcoroase(╥﹏╥)

────୨ৎ────

That's all folks! 🥕🐰

Cam atât cu lecția de istorie a artei. Totuşi îmi pare rău că nu am găsit interviuri ale creatorilor, o privire din spatelei cortinei. Na, ne limităm la ce avem: ce e nişat e nişat.

Într-o notă pozitivă: ce m-a surprins în toată căutarea asta de informații despre ,,Eu si Mia" e uşurința de a le forma copiiilor o iubire pentru artă. Educația poate să fie şi subtilă, iar gusturile nu se nasc din senin. E necesară expunerea şi familiarizarea treptată.

Cât de şmecher ar fi un desen în stilul lui Van Gogh, sau Monet, doar aşa, în joacă?

Arta nu e o chestiune de statut, teorii alambicate şi inteligență aparentă. Arta este o chestiune de suflet. E chiar la îndemâna tuturor, deşi există tendința de a se crea impresia de ,,exclusivitate".

Cineva si-a expus spiritul în culori. Nu mai e o chestiune de ,, ce ai văzut" ci ,,cum". Cred că de aceea apreciez din ce în ce mai mult stilizarea în detrimentul realismului. Sufletul nu mai e un aspect imaterială în momentul în care o traducem prin artă.Poveşti, picturi, meşteşuguri.E ceva sublim! Mă entuziazmează doar gândul.

De aceea, de ce nu le aratăm mai des copiiilor lucrurile astea...astfel? Pe mine m-a prins. Ceea ce ți spune se uită, dar ceea ce simți devine parte din tine (chiar dacă iți ia un deceniu să realizezi asta =P ) ࣪𖤐

Cine ştie? Poate adultul de azi nu ar fi ajuns la o aşa patimă pentru artă dacă n-ar fi existat ,,Eu si Mia" şi influența ascunsă asupra unui creieraş în formare.

...

link pentru doritori:ദ്ദി(˵ •̀ ᴗ - ˵ ) ✧

Mia & Me

Mia is an orphan girl who must cope with all challenges in her real life as well as an elf in Centopia. When travelling to Centopia, she tur

[metamorphesque]

to die by your side is such a heavenly way to die

from John Keats’s love letter to Fanny Brawne Tristan and Isolt (Death), Rogelio de Egusquiza The Reconciliation of the Montagues and Capulets over the Dead Bodies of Romeo and Juliet, Frederick Leighton Death of Francesca de Rimini and Paolo Malatesta, Alexandre Cabanel

[missy-mih00]

Măi, unii oameni CHIAR merită urmăriți pe youtube⸂⸂⸜(രᴗര๑)⸝⸃⸃

part 1

Am dat din întâmplare peste primul videoclip al Karolinei Zebrowska care m-a atras pe canalul ei. Aşa mi-am amintiiit de câte ori mi-am promis că-mi voi ordona mintal🧠✨ youtuberii favoriți.

Iată ACESTA e momentul, ma frends (prefer sã mă adresez la plural audienței mele imaginare, judgement free space y'all)

@ Karolina Žebrowska╰(● ⋏ ●)╯

Karolina imi place extraordinar de mult. Cred că o urmăresc din clasa a 8-a sau a 9-a si frate, ştie să-şi construiască o comunitate solidă.In general prefer videoclipurile analitice legate de modă, dar se descurcă într-atât de bine la actorie, incât astea sunt clipurile mele favorite.

P.S.Are 3 cărti publicate: două in poloneză (moda in Polonia in decursul timpului şi creeed că ceva despre moda nazită) si una in engleză. Vreau să pun mâna, cândva pe cea in engleza: critică, intr-un mod subiectiv, cele mai urâte trenduri din Evul Mediu până în prezent.

Acesta e videoclipul cu pricina:

Mereu mi s-a părut extrem de frumix aici. Are ochii sticloşi, expresivi şi lumina din laterală îi conturează perfect fața.

Raportându-mă la alte videoclipuri de tipul ăsta, mi se pare că al său e printre cele mai reuşite. In prim plan e emoția şi contextul istoric, apoi moda periodei.Şi oricum, nu prea ai acces la ținutele purtate. Sunt trunchiate, le observi doar parțial, dar limitarea pare intenționată, iar energia este imaculat transmisă.

Cred că asta ridică proiectul ei de asupra trendului de ,,How women dressed through the years😱💃.You wouldn't believe the 2000'👅"

@Be Kind Rewind (✪㉨✪)

Canalul e o descoperire recentă, de 1-2 ani, dar mi-am notat multe recomandări din videoclipurile ei.

Seriile mele favorite se leagă de bătăliile pentru Oscaruri💥. Tipa scotoceşte până în măduva vieții star-urilor implicate. Corelează retrospectiv evenimete persoanale: tragedii, trădări, căzături şi ascensiuni cu victoria sau pierderea premiului. Îmi place cum foloseşte sursele vechi gen: ziare, articole si recenzii pentru a trasa o poveste cât mai apropiată de adevăr.

Iar din toate scandalurile, scoate la suprafață persoana, nu doar actrița. Vulnerabilă, înlocuibilă, privită constant.

Acum despre luptele crâncene pentru Oscar-uri (se axează doar pe categoria feminină) . Măi, nu le rezumă la ,,cat fights"💢 între caricaturi de personaje, modelate de mâna unor studiori. E demn.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să urmăriți videoclipurile recomandate😀

Poate sună prea teoretic ce explic eu, dar urmăresc videoclipurile pentru divertisment şi motivație. Chiar deschide uşa spre perioada de glorie a Hollywoodului prin explicații line şi simple. E şmecheră.

De aici o ştiu pe Anne Bancroft din ,,Miracle Worker", mare actriță💙💨Voi scrie si despre Ruth Gordon... cândva...în eventualitate😅

@Accented Cinema（ΦωΦ）

Îmi place să procesez perspective diferite, dar pentru a le putea înțelege e nevoie de un trunchi comun, un punct de plecare ce îmi e cunoscut.

Ei bine, accented cinema explorează filme asiatice. El ,,traduce" simbolistica, obiceiurile, gândirea, viziunea din spatele filmului pentru un ,,ascultător novice". Ascultător din veste picat din plop, mai precis.

Absolvent de regie, ştie ce să urmărească când explică cariera unui actor din China, Singapore sau Hong Kong. Ca persoană ce a trăit atât în Canada cât şi China, cunoaşte ce puncte de legătură să unească pentru a forma o punte.

De exemplu: reuşeşte să condenseze intensitate iubirii de peste 30 de ani a unei națiuni pentru un actor într-un eseu video de 30 minute. Şi nu doar ți-o spune, ți-o arată, te împinge să o simți. E o subestimare a-i zice talent. E grosolan în a simplifica abordarea sa drept pur metodică, analitică. E undeva între şi pe lângă: condimentată cu o pasiune şi nostalgie molipsitoare.

Asemănător Be Kind Rewind, te conectează cu o lume complet diferită cultural. Ştie ce şi cât să atingă prin explicații fără a-ți face capul calendar

+e de asemenea simpatic accentul lui

@Zaifet ƪ(=ｘωｘ=ƪ)

Cu Zaiafet am crescut, ma frend! Deja e o parte din mine. Omul analizează, critică si filtrează istoria într-un mod pe care doresc să mi-l indeletnicesc cândva.

Poți observa cum încearcă să-şi păstreze claritatea obiectivă fără a le stoarce de vlagă. Istoria e BÂRFĂ despre oameni care fac lucruri omeneşti. O dată ce o secătuieşti la aspecte tehnice (cine cu cine s-a bătu, pur strategic, pur rațional, doar schițe şi nume fără chip) o laşi fără suflu. Reuşeşti omori ceva ce încă respira după atâta timp, e agonizant.

Videoclipul ăsta mi se pare că surprinde esențialul lui Zaiafet- producție, atmosferă, cunoaştere:

@ModernGurlz ू(ʚ̴̶̷́ .̠ ʚ̴̶̷̥̀ ू)

Canalul se concentrează cel mai mult pe partea estetică: cum se îmbracă vedetele la Met Gala; ce reprezintă ținutele în pelicule; designeri; care a fost procesul creativ; istoric; atmosfera din film şi cum e afectată de haine. Me, I like that.

E mai apropiat subiectul discuției de ,,feminitatea aceea vanitoasă", condamnată puternic. You know?

De asemenea, prin Tessa, creatoarea canalului, chiar am ajuns să ofer mai multă atenție ținutelor din fimele actuale. Aveam gândire de gloată în stil de ,,Acuuum, rolul unui coordonator de ținute e important într-un film de epocă, DA , înteleg dar pentru film plasat în prezent?!Ce rost are?". Îmi e ruşine, recunosc, dar omul se mai schimbă😓

Seria mea preferată de pe canalul ăsta:

Creează o colecție de rochii pe criteriu cromatic. Acestea sunt din diferite filme, din diferite perioade şi diferite țări ( mai include şi Bollywood, yay!) .

Nu sunt la mijloc ierarhii sau exagerări. Nu încearcă să scoată şocul sau anticiparea din tine. De aceea pentru mine videoclipurile au un aer liniştitor. Se simte ca un proiect din pasiune, ceea ce respect.

@Life According to Tessa ๑(◕‿◕)๑

Ei bine, având în vedere că tot Tessa de la Modern Gurlz e la mijloc şi aici, formatul videoclipurilor celor două canale e asemănător. Cu toate acestea clipurile de aici sunt mai puțin structurate si editate. Poate sună ca un dezavantaj, dar eu le simt mai prietenoase. Sunt ca un rant, dar pompate de cunoştințe in domeniu.

@Tasting History with Max Miller(˵¯͒〰¯͒˵)

Hehe, îmi plaaaace muuult de Max Miller. E o persoană atât de carismatică şi chill. Omul e dedicat trup şi suflet canalului său şi desluşirii rețetelor de peste 1000 de ani.

Îmi place că-şi arată încercările eşuate, îşi recunoaşte limitele şi colaborează până şi cu profesori universitari, lingvişti şi arheologi pentru a coace nişte biscuiți sau miel marinat (dar nu oricum, ci în stil autentic babilonian, egiptean sau poate medieval?)

Sincer, cândva, aş dori să gătesc din rețetele lui şi să le servesc la o masă alături de povestea lor. Ce e mai amuzant decât să primeşti o simplă prăjitură? O prăjitură atât de buuună încât l-a ucis pe regele Suediei, ma frend. Poate unora nu le place, dar mie, mie da. Voi ajunge cândva şi la nivelul ăla de excentricitate complet asumată.

P.S:videoclipul ales e cu dedicație *wink, wink*

[old-world-paper]

The Apparition (1876) by Gustave Moreau

[missy-mih00]

So, guyz, hai să vorbim despre ținute şmechere din filme ,,vechi"?

Scuzați-mi şovăiala, dar alura mea de jurnalist wannabe o să fie mai greu de îndurat pentru primii cititori ai postării ăsteia.Zilele mele de scriitor pe wattpad sunt demult apuse (cam aud cum îmi trosnesc degetele pe tastatură)

But, but, but subiectul mi s-a părut destuuul de interesant cât să-l împărtăşesc cu VOI, călători rătăciți al căror algoritm v-a împins din întâmplare umila mea postare.(Servus, Noe!)

Îmi plac hainele şi modul în care, folosite corect, pot transmite atât de multe despre personajele unei poveşti.Si în ce mediu de artă credeți că se reflecte cel mai bine această idee? Răspunsul corect pentru mine e :filmul.

Nu voi face o analiză element cu element al următoarelor 3 ținute, nu doresc să vă adorm la prima postare (şi nici expertiza de a face asta nu o am, ups, e doar un hobby=) ).Dorința mea e de a aduce în centrul atenției nişte vestimentații vibrante, care pur şi simplu mi-au atras atenția.

1. ,,Funny Girl" -1968

Propulasată de ambiție, talent şi încăpâțânare distilată până la cea mai concentrată formă, Fanny Brice doreşte să intre în industria teatrului. Ei bine, ținuta asta îi surprinde esența, iar culoarea roşie îi susține atitudinea de ,,Hey, nu-ți permit să mă ignori, băiete!" (￢_￢;)

Deşi povestea are loc pe la inceputul secolului 20, se pot observa elemenetele anilor '60 (gulerul marinăresc, care, o frate, era popular pe atunci sau părul tapat-stil beehive). Sincer, nu mă supăr, o avantajează pe draga de Barbara Streissand, iar eu nu mi-am dorit niciodată mai mult să port o ținută atât de țipătoare, recunosc.

2. ,,I Love Melvin" -1953

Precum Debbye Reynolds e croită pentru a purta titlul ,,the american sweatheart", rochia asta e croită pentru ea. Deşi voluminoasă, rochia în cloş e lejeră, fluidă. Sincer nu m-aş fi gândit că astfel de ținută e bună pentru step dar oh, well, omul se mai înşală.

Ador culoarea: verde salvie, lăptos sau poate mai bine zis verde pastel cu tente gălbui.Cureaua şi mica bucată de material de un maro cald pare-mi-se că plusează aparența rochiei de la ceva ,,simplu si modest ce e purtat in propria sufragie" la ,,demnă de purtat într-un STUDIO dansând cu FREAKING Donald O'Connor".Accesoriile contează, ma frendz.

P.S:Sunt mare fan Donald O'Conor, heh

+vă recomand să urmăriți dansul, e o crimă să nu vezi rochia în mişcare

3. ,,Breakfast at Tiffany"-1961

Sunt sigură că asta e o rochie arhicunoscută, dar şi popularitatea există cu un motiv, nu?Pălărie ostentivă; panglică de mătase lungă, de un alb murdar; perlele ce nu se mai termină, ochelarii giganți! Toate elemente astea se sprijină pe o rochie neagră, simplă cu croi drept, care ii accentuează silueta.

NIMIC nu e prea banal sau prea extravagant când se află în acord cu persoana, iar Audrey Hepburn şi această ținută sunt dovada ,,a match made in Heaven". Ce mai pot zice, e un stil iconic dintr-un New York pierdut, daaar pe care încă il putem admira(・∀・)ﾉ

Despre ce vreau să vorbesc în continuare?

5 cuvinte: filme, haine ,istorie şi plăceri nevinovate. Nu prea mult, nu prea puțin, de bun simț zic eu.

Deci, ce zici, batem palma, viitor urmăritor?٩(｡•́‿•̀｡)۶