Schimbari si adevaruri mintite
Tuturor ne e frica de schimbari. Tuturor ne e frica ca va veni acel moment in care ne va fi dat peste cap tot planul vietii. Cand ne va fi zdruncinat din temelii universul atat de confortabil in care traim. Sincer sa fiu, nu credeam ca voi fi vreodata nevoit sa iau o decizie doar pentru ca trebuia luata. Dar a trebuit. Desi o iubeam enorm, am renuntat. Nu pentru ca voiam, ci pentru ca trebuia. Nu era corect fata de nimeni tot ceea ce am facut atatea luni. Chiar daca erau sentimente la mijloc, chiar daca pentru mine era real, nu era corect. Stiu ca probabil acum ma uraste pentru acele adevaruri, asa cum le-am numit. Stiu ca probabil cuvintele pe care i le-am aruncat au durut mai rau decat toate minciunile pe care i le-am zis. Si nu o sa caut scuze pentru tot ce am zis. Da, am zis ce era corect si necesar sa zic. Am zis adevarul care trebuia zis, nu pe care il simteam. Probabil va trai toata viata cu impresia ca nu am fost decat unul exact ca restul, dar imi asum fiecare consecinta in parte. A trebuit sa iau o decizie si am ales cea mai buna decizie pentru amandoi. Desi schimbarea e acum radicala, iar fiecare gand catre acest subiect ma tulbura si desi stiu ca ea va ramane decat cu acest adevar mintit, am invatat ca trebuie sa-mi asum faptele si deciziile. Inainte obisnuia sa citeasca ce scriam si imi placea ca se regasea in fiecare postare. Acum nu stiu daca va citi vreodata asta sau daca va mai citi ceva din ce postez, dar aici este adevarul simtit transpus in cuvinte. Nu am vrut asta, nu am simtit asta, dar asta a trebuit.
RT













