Cu tine capăt glas (ediția I)
Azi e la debutul său editorial și asta îi pare simplu, aproape de modestie. Chiar dacă poezia sa revendică, solicită cu putere și originalitate, un verb orgolios și o metaforă scânteietoare. Am rămas pe gânduri o îndelungată vreme, înainte să scriu aceste cuvinte, studiindu-i bine manuscrisul, căutându-i capcanele, și nu doar fiindcă mica sa introducere mă avertiza, ca și pe dumneavoastră, cititori, că „Eu nu sunt scriitor, nici poet, probabil doar un mim care se scaldă într-o mare de cuvinte și le așază într-o ordine menită să ridice semne de întrebare sau mai cu seamă, pentru ca oamenii să își ridice ironic sprâncenele.” Dar în capăt am reușit să îmi dezvălui relația strânsă dintre sensibilitatea sa creatoare și urmele pe care i le-au lăsat lecturile, dar și prezența unor tehnici poetice bine însușite. Citește tot din UN DEBUT EDITORIAL DE EXCEPȚIE – HORIA MUNTENUȘ.
Navigând prin complexitatea temelor pe care le abordează, constat că versurile lui par să semene cu un amestec special de cuvinte turnate într-o urnă imensă a simţurilor ce reuşesc să se cristalizeze şi să-l liniştească pe poet. Este interesant cum un tânăr precum Roberto, la vârsta la care-i citisem primele poezii, conştientiza dilemele vieţii, care – de ce să nu recunoaştem? – ar trebui să apară mult mai târziu în viaţa noastră. Citește tot din POEZIE, ARTĂ ŞI ÎNTREBĂRI EXISTENŢIALE – CORNELIA VÎJU.
Pentru că el presimte porțile acestui rai, înțelegând că n-are încotro, atâta timp cât iubita nu are nici o treabă cu umanul, fiind vers, așa cum e și aleea pe care calcă, și tramvaiul în care se urcă, și copacii din fața ferestrei sale, și cerul înspre care privește pieziș. La el oamenii există doar pentru a deveni, mai devreme sau mai târziu neoameni, adică tot poezie până la urmă, așa cum le stă cel mai bine, împodobiți de sentimente, mai frumoși decât îngerii cei mai îngeri, rotitori ca niște hulubi năstrușnici doar pe deasupra celor care au ochi să-i vadă. Citește tot din POETUL – MIHAIL SOARE.
Luceafărul poeziei românești! Nu exagerez! E scris în astre! Știu asta, iar cei ce nu cred, vor vedea în timp! Nu pot, nici nu vreau să exemplific cu versuri. O să-i las pe filosofi să o facă deoarece toată poezia lui este filosofică. Eu sigur n-aș alege cel mai elocvent exemplu. Eu doar îl simt, dar nu știu a vorbi asemenea lui. El e filosoful! M-a cucerit încă de la primele strofe cu smerenia sa, cu cumințenia spiritului său, pe care-l simți pe dedesubt de cuvânt și de necuvânt. Citește tot din EL E FILOSOFUL! – ANTOANETA RĂDOI.
Să i se fi lipit de suflet acel vis hardian de a fi „departe de lumea dezlănţuită”, sau să fi fost o stofă care nu s-a lăsat croită pe tiparul zilei de azi? Sunt întrebări care pot la fel de bine rămâne fără răspuns pentru noi ceilalţi, atâta timp cât debutantul în ale poeziei se va strădui să le afle în interiorul său. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, aflându-le, cu siguranţă ni le va aduce la cunoştinţă şi nouă, aşa cum a oferit deja câteva indicii prin primul său volum de versuri, „Cu tine capăt glas”. Citește tot din O STOFĂ CARE NU S-A LĂSAT CROITĂ – RĂZVAN NICULA
Continuarea aici http://kroberto.com/cu-tine-capat-glas/
vaporwave
amandla
s-u-f-j-a-n-s-t-e-v-e-n-s
blakekathryn
dailybridgerton
yousharknotpass