Jurnalul de dupa 20:00 @sad-souls-things - Tumblr Blog

Te-as chema in lumea mea… O lume unde esti doar al meu, si eu doar a ta.

O lume unde nu trebuie sa-ti ascunzi sufletul ala bun, din frica ca o sa vina cineva si o sa ti-l calce in picioare…

O lume unde e primavara mereu, indiferent de anotimpul de afara. Unde sa visezi... Sa-ti poti expune visele fara frica de a fi judecat. O lume in care, in loc sa-ti franga aripile, oamenii iti mai dau pene, sa poti zbura si mai sus.

#sentimente #dor #fericire #nostalgie

Momentul în care buzele noastre s-au atins, a fost momentul care a stârnit în viața mea stări greu de înțeles.

Ești cel care îmi pornește cel mai mare război, dar și cel care cu o îmbrățișare poate să-mi calmeze și cele mai tulbure ape.

#sentimente #nostalgie #ginduri

Dar dacă greșeala noastră o sa de-a cea mai frumoasă roadă?

Pentru că din cele mai mari greșeli se nasc cele mai frumoase lucruri . O greșeală care ne-a făcut să simțim poate imposibilul. Mii de fluturi. O multitudine de sentimente.

Fiind conștienți că este o greșeală, am continuat să păcătuim, pentru că ne-am aventurat în cea mai frumoasă poveste. O poveste care poate ne-a ajutat să ne descoperim unul pe altul. În timp ce tu mă învățai să fac dragoste, eu te învățam cum să iubești..

Probabil suntem o greșeală pe care nu o să o regretăm niciodată.

De câte ori am încercat să te scot din sufletul meu, mă simțeam atât de abandonată, încât te-am chemat înapoi de mii de ori.

Cred că amândoi știm că cea mai bună alegere este să ne oprim, dar refuzăm să acceptăm asta.

Într-un fel sau altul, mă bucur că am reușit să ocup un locușor în inima ta, dar o să fiu nevoită să-ți i-au " peticul" de pe inimă. Este o iubire bolnavă, iar totul pare a fi împotriva ei.

Dacă m-aș întoarce, ar însemna să mă condamn singură la durere, pentru că sunt conștientă că lucrurile nu au cum să se schimbe atât de radical, mai ales în favoarea mea.

Chiar dacă nu eram în căutare activă, mi-am dorit și eu un om pentru mine, dar am găsit unul pentru sufletul meu, iar asta este mult mai frumos. Omul pentru care credeam că pot întoarce lumea, omul care îmi dă atâtea stări.

Dar cum mi-ai spus și tu, că văd mereu partea negativă, sau partea goală a paharului, așa văd și încercările mele de a te păstra si a fi femeia visurilor tale- INUTILE.

Ești omul care mă face să zâmbesc și să vorbesc cu inima.

Și probabil, cât de greu nu pare asta, ești omul pe care aș fi în stare să-l aștept o eternitate, pentru că inima mea te cere mereu.

Bătăile inimii îți strigă numele, brațele mele le cer pe ale tale, buzele mele tânjesc în fiecare zi după ale tale.

Mi-am dat seama că iubirea chiar există, pentru că știu cât de mult este capabilă inima mea să iubească. Știu cât sunt in stare să fac, dar am nevoie de convingerea că totul nu este în zadar.

Am nevoie să știu că ai nevoie de mine. Am nevoie să ai nevoie doar de mine. Și vreau să fiu ultima care primește dragostea ta.

Vreau să fiu eu cea care îți sărută buzele, cea care te admiră în liniște când ești ocupat cu alte treburi. Vreau să fiu eu cea care te face să te simți fericit și iubit.

Vreau să fii tu ultima mare iubire, pentru care să pot întoarce și munții. Vreau să fii tu liniștea de care am nevoie. Vreau sufletul tău lângă al meu. MEREU.

Ai ajuns să urăști un Univers întreg din cauza unui om. Ai început să vezi totul ca un pericol care il poate lua de lângă tine, când de fapt tu îl pierzi singură.

Dar poate că tu începi să-l pierzi, pentru că el te-a pierdut demult.... Acele seri în care l-ai așteptat degeaba, acele îmbrățișări de care ai avut nevoie și el nu era, acele sărutări pe care nu ț-i le-a dat când a avut ocazia.

Dar poate că sunteți două persoane diferite... Și atunci de ce ne-am ieșit în cale? Sau asta trebuia să fie doar o simplă cunoaștere și am forțat -o noi?

Eu, pentru că mă simțeam singură, și tu, pentru că ai vrut să-ți confirmi bărbăția și faptul că poți suci mințile oricui....

Doi oameni care se iubesc chiar se pot pierde .

Trist, dar adevărat. Când eforturile pentru relație nu sunt egale din ambele părți, balanța se dezechilibrează, iar persoana care luptă mai mult, in timp, eforturile se transformă in frustrări, regrete, resentimente. Și aici începe să se destabilizeze relația. Cel mai trist este faptul că o lume întreagă se ruinează, acolo, în suflet, rămânând doar ruine. Cum paharul se umple picătură cu picătură, fiecare dezamăgire, chiar dacă la timpul ei crezi că ai uitat-o, și mai urmează una, și încă una, și încă una... Iar când se adună toate astea, înțelegi că nu mai are rost.

Și în momentul în care te convingi să renunți la omul care înseamnă totul pentru tine, s-a ruinat totul... Și sufletul, și inima, și toate visele pe care le-ai legat de acel om.

Priveste luna... Vezi ochii mei?

Priveste soarele... Vezi zambetul meu?

Acum inchide ochii... Ma simti?

Imi simti mainile care te strang langa corpul meu?

Imi simti buzele care te saruta cu atata foame?

Pentru ca eu te vad si te simt de fiecare data cand inchid ochii.

Iti vad ochii care ma privesc cu atata mister, facandu-ma sa ma intreb la ce te gandesti cand ma privesti asa si taci.

Ma faci sa traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste. Te-am ascuns adanc in inima mea, si am pierdut cheia. Ramai acolo, mereu, pentru ca TU, esti OMUL MEU...

- Ești tristă...

- Se observă?

- Da. Oricât ai încerca să ascunzi asta, durerea din colțul gurii când încerci să imiți un zâmbet, te dă de gol.

- ...

- Ce s-a întâmplat?

- Mi-e sufletul obosit. Vrea un strop de iubire, de afecțiune.

- Dar îl ai pe el!!!

- Da, îl am pe el. În nenumărate rânduri i-am arătat și i-am spus că îl iubesc. De fiecare dată când am ocazia, îl sărut în așa mod ca să nu-i uit gustul buzelor, NICIODATĂ.

Încerc să-l țin cât mai mult în brațe, să nu-i uit mirosul lui.

- Cum miroase el?

- Nu miroase a parfum, pentru că nu se dă cu el. Mirosul lui de la gelul de duș, mirosul detergentului de haine.

Toate aceste lucruri mărunte s-au întipărit la mine în inimă.♥️

- Ce ochi are?

- Cei mai frumoși ochi , în care mă pot pierde cu atâta ușurință. Ochii lui căprui care mă privesc cu blândețe, mă fac să-mi pierd mințile de fiecare dată când se îndreaptă spre mine.

- Ce iubești la el?

- Mi-am pus întrebarea asta de multe ori. Nustiu...

Felul lui de a fi, modul în care vorbește, cum reacționează calm la orice situație, cum obține cu ușurință încrederea tuturor.

- Și atunci, de ce ești tristă?

- Ai simțit vreodată că sufletul tău urlă de durere? Ai oferit vreodată dragoste, ca în schimb să primești doar o întâlnire pe săptămână?

- Păi probabil e prea ocupat. Dar vorbiți, nu?

- La început vorbeam, și nu îl sunam eu, ci el. Vorbeam aproape zilnic.

Cu timpul sunetele au început să înceteze, iar daca am noroc, îl văd o dată în săptămână.

Și ghici ce, majoritatea timpului cât stam împreună, îl petrece în telefon.

- Nu ai încercat să-l sustragi de la telefon, să-i dai tu întâlniri?

- Am încercat, și odată ce am fost refuzată, oricât de mult nu mi-aș dori, nu o să mai fac asta.

- De ce? Poate el asta și așteaptă.

- Cum am mai spus, i-am demonstrat în nenumărate rânduri că îl iubesc.

Dar vreau și eu puțină dragoste. Vreau să simt că sunt iubită, sau cel puțin că îi pasă.

Dacă îmi observă tristețea, să vadă a doua zi dacă sunt mai bine...

Dar se pare că încă nu am meritat genul ăsta de atenție...

TU să fii fericit, că eu mă descurc...

scrierileuneifetetimide

“Lasă-mă să-ți fiu copil și să mă cuibăresc în brațele tale, lipsită de griji și poveri. Să mă joc printre stele când îți gust buzele catifelate, să îmi vrăjești inocența cu ochii tăi verzi ca două mistice smaralde. Să-mi pierd mințile în cuvinte de răsfăț.

Lasă-mă să-ți fiu soare și să-ți învelesc sufletul cu căldură. Să-ți luminez chipul posomorât și să-ți descopăr pașii corecți pe un drum eronat.

Lasă-mă să-ți fiu ploaie și să-ți șterg durerea lăuntrică. Să-ți spăl tristețea din ochi și chinul din zâmbet. Să-ți răcesc corpul de mângâierile și degetele greșite.

Lasă-mă să-ți fiu părinte, să-ți fac cuib la pieptul meu. Să te capturez în brațele-mi micuțe și să te îndemn să visezi. Să te strâng ușor de mână și să te stimulez să zbori printre stelele boltei cerești. Să te așez pe un câmp acoperit de licurici și să te aștept frământată de dragoste și dor alergând cu ardoare spre mine.

Lasă-mă să-ți fiu iubită, să-ți aștern iubire peste trupul tău. Să-ți colorez buzele cu sărutările mele timide și să ne ascundem zâmbetele inocente în ele. Să plângem de fericire când, în spatele piepturilor noastre, ne cuprindem unul altuia sufletul.

Lasă-mă să-ți fiu viitor, să te agăți puternic de mine. Să înflorești în săruturile mele și să prinzi râvnă, astfel încât la fiecare încercare a vieții, să spui descătușat și sincer un NOI.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

Tu. El. Și un pat....

În liniștea profundă a nopții, într-un pat micuț și în același timp destul de mare, s-au intersectat trupurile și sufletele noastre.

Sărutările senzuale și jucăușe în același timp, au luat locul liniștii.

Îi simt mâinile cum îmi parcurg fiecare părticică a corpului. Ii simt sufletul aici, lângă mine. Îl simt pe el.

Printre mângâieri și sărutări pasionale, se mai intersectau din când în când doi ochi.

O timidă și un nebun.

Tu. El. Și un pat... Și o explozie de sentimente.

De vorbă cu mine!!!

Multe relații încep așa "El nu mă iubește, dar am eu dragoste cât pentru 2. "

Și așa continuă. Ea iubește, el doar se bucură de plăcerea care i-o oferă proasta.

Zile, săptămâni, luni. Au trecut văzând cu ochii. Mâine e un an.

Această relație toxică împlinește un an.

De ce toxică?

Pentru că nu poți să fii fericit într-o relație în care iubește doar unul.

O să aștepți singură zile întregi, și chiar săptămâni, ca el măcar să te sune. Nu mai vorbim despre faptul că o să vină să te vadă.

Și atunci de ce mai stai? De ce mai continui?

Hai că știu eu răspunsul. Ai reușit să te îndrăgostești. De fapt nu, tu nu ești îndrăgostită în el, tu deja îl iubești, nebunește.

Și încă nu te poți împacă cu idee că nu o să poți să-l mai săruți. Să-l privești în ochi, sau să-l asculți cum vorbește. Tu doar iubești atât de mult când el vorbește. Ii iubești glasul...

Și care este soluția?

- Nustiu.........

Îți mai ajunge dragoste cât pentru 2?

Dacă da, atunci mai stai...

Dar să știi, că dacă pleci azi sau mâine, sau peste luni, durerea va fi aceeași. Vei avea același gol în suflet 🖤

Sunt numai un suflețel mic, într-o lume atât de mare. Care cerșește un strop de iubire. Unul cât de mic.

Sunt un suflețel trist și singuratic, rămas pe cont propriu...

Am vorbit cu inima...

Am întrebat-o ce să-i dau, să fie mai liniștită.

"Vrei bani? Îți dau cât vrei. Doar spune. Dar lasă-mă să-mi continui drumul început.

Câți bani vrei? Îți dau totul. Doar încetează să mai bați ca nebuna."

Timp de câteva minute a fost o liniște mortală. Liniște în cameră. Liniște lăuntrică.

Oftând, inima mi-a răspuns: " vreau iubire. Nu cer prea mult. Un strop. Un moment. O mângâiere."

- Dar...

" Ești puternică. Înduri multe. Lupți. Muncești. Vrei să-ți vezi familia fericită. Acesta este scopul tău. Vrei să-ți construiești un viitor decent.

Dar la mine... La mine te-ai gândit? Eu fac parte din tine, și atâta timp cât eu nu o să fiu fericită, tu nu o să-ți găsești liniștea."

Și din nou s-a așternut liniștea peste tot.

O lacrimă mi-a sărutat obrazul.

Somnul a avut ultimul cuvânt: " Dormi. Mâine este o nouă zi de muncă."

Trending Blogs

Recently Viewed Blogs

Jurnalul de dupa 20:00