Heei. Poate, până aici, ai încetat deja să citești mesajul. Da, este okay, și eu aș fi făcut la fel în locul tău. Însă, dacă nu ai făcut-o, nu-ți poți imagina ce bucurie mi-ai produs. Știu că a trecut enorm de mult timp. Știu că poate tu mă vezi ca fiind disperată, sau obsedată, sau poate pur și simplu o ciudată. Dar asta poate doar fiindcă nu știi tot adevărul. Nu știi cât de mult ai însemnat pentru mine. Nu știi cum, dacă nu ne întâlneam, eu nu aș mai fi fost aici acum. Nu știi cum atunci când plâng, tot ce vreau e să te am alăutri. Uneori sunt în regulă. M-am obișnuit cu lipsa ta. Dar uneori, ca în noaptea aceasta, parcă sufletul îmi este smuls din mine. Tot ce văd, ce respir, ce simt ești tu. Încă iei control asupra întregii mele ființe, făcându-mă să-ți șoptesc numele ca și cum m-ai aude. Bine, până aici sigur ai lăsat mesajul. Dar dacă nu, vreau doar să fac o încheiere. Nu știu cum de simt toate astea. Nu are nici o logică să o fac. Dar sincer, cred că ai fost marea mea dragoste. Că nu voi mai simți ceea ce simt acum. Că nu voi trece peste ceea ce a fost, sau mai bine zis nu a fost, vreodată. Dacă în 20 de ani ai apărea de nicăieri, tot pe tine te-aș alege. Pentru că te iubesc.
Mesaj ce nu-l voi trimite vreodată, Doar o anonimă (via anonima-cu-citate)
