Străina

[straina99]

Și în ochii lui, ea văzu ceva mirific. Ceva ce nu mai întâlni niciodată. Ceva care o înălța până la cer, ceva care o făcea să strălucească mai tare ca niciodată. În acel moment, ea a înțeles că ceea ce vedea era IUBIREA ADEVĂRATĂ. Acea iubire protectoare, tandră, liniștită și înțelegătoare,  pe care știa că doar el o poate avea și că el era doar al ei. ❤️

[straina99]

[straina99]

Nu pot trimite mesaje, nu stiu de ce, nu merge.

[straina99]

[straina99]

Prin atâta răutate în lume, iubirea continuă să își facă loc. Atunci când o găsim, o privim sfioși, neîncrezători și temători. După ce iubirea insistă să vină în viața noastră și ne convinge că nu trebuie să ne fie teamă de ea, prindem "aripi" și "zburăm" în văzduh, văzând lumina care "ne scoate" din întuneric, ne dă speranță și ne provoacă să trăim cu adevărat.

[straina99]

Și vine un moment în care nu-ți mai pasă ce spun ceilalți despre tine și nu te mai stresezi din orice. Dacă vrei să fii liniștit și să te simți liber, doar așa poți face asta.

[straina99]

Și încerci să faci ce poți ca să fie bine, să îi ajuți pe cei din jurul tău, să fie pace și înțelegere și treburile să meargă bine, dar în final tot nu e de ajuns, ești și mai obosit psihic fără să mai vezi vreo speranță...

[straina99]

Iubește persoana de lângă tine așa cum nu ai mai iubit pe nimeni până la ea, așa cum știi cel mai bine și cât de mult e posibil în viața asta și în toate celelalte, dacă există!

[straina99]

Îi simțeam respirația temătoare în ceafă, sperând emoționată să-și pună mâna în jurul taliei mele și să mă sărute ușor pe obraz, dar ceva l-a făcut să ezite și să se întoarcă cu spatele la mine...

[straina99]

Fii deschis și prietenos cu necunoscutul și el va fi la fel cu tine...

[straina99]

Fă o pauză când simți că ești obosit si respiră cu toată ființa ta...

[straina99]

Liniștea grăitoare a naturii apare de nicăieri trezindu- ți cele mai puternice dorințe de a trăi cu adevărat, de a crede că dincolo de tot și toate, se află o lume așa cum îți dorești, lăsâdu- te purtat departe, de pala gingașă și timidă de vânt, ce adie pe  obrajii tăi înflăcărați de începutul aventurii... 

[straina99]

Când noaptea își aprinde luminile sublime,

Natura ii dă liniștii o voce vie și plină de gingășie

Și Iubirea își face loc prin cântul greierilor

Și înalță sufletele spre o nouă etapă a lor,

Undeva, unde totul este posibil și nemuritor!

Inimile noastre ținându-se strâns în brațe,

Au găsit secretul cum pot răzbate

Prin încercări și nopți întunecate,

Ce la ușa fiecăreia Răul bate.

[straina99]

Iarna e rece, dar tu ești cald.

Mâinile mele sunt înghețate, dar mi le încălzești tu.

Gândurile mele sunt reci și înfrigurate, dar tu mi le pui la căldură și ai grijă de ele.

Poate că totul din jur mă sufocă și simt că nu pot să mă mai ridic, dar TU ești acolo, ești cel care mă eliberează de tot și toate, redându- mi speranța de a zbura iarăși.

Tu îmi ești mereu oaza de căldură și liniște, care îmi aduce pacea în inimă!

Te iubesc, dragul meu! ♥️

[straina99]

Când ești lângă mine,

Simt cum inima îmi râde de bucurie

Și-mi spune că nu trebuie să mai aștept

Ca totul să fie perfect.

Timpul îmi arată mereu

Ca atunci când dau de greu,

Tu îmi vii în ajutor

Și faci ca problemele să le rezolv ușor!

Ochii și buzele tale,

Îmi arată ce iubire mare

Se află în sufletul tău

Și că mi-o vei dărui mereu.

[straina99]

Te vreau doar pe tine

Să-mi faci zile senine

Și nopțile pline

Cu mângâieri sublime.

Atunci când puterile mă lasă

Tu să mă prinzi ușor,

Să mă faci să cred că pot să zbor

Printre Stele, Univers,

De acolo să nu mai ies

Și printre mii de culori să plutesc!

Tu ai o iubire aparte

Care, binele de rău desparte

Și în suflet pătrunzându-mi,

Din mâini luându-mi

Toată greutatea spunându-mi:

- Stai liniștită, nu-ți fie frică,

Este doar o altă încercare mică,

Pe care o vei izbândi

Și zâmbetul pe chipul tău se va ivi!

[straina99]

Intr-o senină noapte

Prin căi întortocheate,

Un suflet încet răzbate

Și o inimă care încă bate

Se destăinuie în șoapte,

Codrului și Stelelor

Și le spune numai lor

O poveste la izvor,

Despre un băiat și o fată

Care s-au îndrăgostit îndată,

Formând o cetate înaltă

Ce nu putea fi dărâmată.

Într-o zi nefericită

Din visare fiind trezită

De o răcoroasă briză

Și o dorință neîmplinită,

O făcură să nu mai simtă

Acea dragoste aprinsă,

Fericirea și iubirea,

Ne mai înțelegându-le menirea.

Asupra ei s-a abătut

Un rău nemaivăzut

Ce ura-n ochi i-a pus

Și toată bunătatea

Din inimă s-a scurs...

El, acestea văzând,

Toate amintirile pe rând

Au dispărut ca un gând

Suflat de vânt,

Nemaiputând

Să se mai întoarcă nicicând.