Cum să mă supăr pe reflexia mea când din bărcuță o văd oglindită? Inima scăldată-n neputință, Imaginea atât de limpezită.
Mă văd mergând pe râul singurătății; Văd sufletul mistuit de durerea posibilității.
Mă văd pe mine mică și de frică, Fugind de ce mă doare, mă furnică.
Dorind să mă distrez. Să mă distrag. Să fug și să tot fug. Cum să nu cad?
oricum
Mă doare durerea mea — dar durerea ta mă doare mai tare. Eu știu că voi fi bine.
Tu știi asta oare?











