O lepră în Monte Carlo
Ștefan sare ca ars din carpele încâlcite care l-au tras de picioare toată noaptea. Ceasul digital arată 6:58. Căcat. Dacă se trezea cu vreo două ore mai devreme, putea să tragă un jet, să bea o dușcă de apă caldă și să se întoarcă în patul denivelat, cu gândul reconfortant că muistul ăla cu ochi roșii de fiară avea să-și urle imnul diabolic mult mai târziu. Târziu. Poate niciodată. Poate, poate, de data asta, avea să tacă în sfârșit. Un scurtcircuit, o pană de curent, o furtună solară care să bage întreaga planetă într-o apocalipsă tehnologică iremediabilă. Un om poate doar să viseze.
Slabe șanse! Fututul începe să dăngăne isteric la fix, mereu exact, fidel și inflexibil în fața provocărilor clasice întâlnite de mecanismele delicate ale orologiilor de altădată. Sunetul isteric umple camera și înfioară carnea pe Ștefan. Se scoală din pat ca un evreu lihnit chemat la dușul de dimineață. Se scoală zguduit de urletul diform care a evadat țesăturile armonioase ale naturii.
Așa ceva nu poate fi imitat de către o enitate vie care va putrezi, se va descompune și va reintra în ciclul natural al vieții. Așa ceva se putea naște numai din cursul eronat pe care evoluția umană îl parcurge cam de o sută de ani încoace. Anticristul, așa cum nimeni nu și l-a închipuit: pătrățos, prins în șuruburi și animat de măruntaie digitale. Iar noi l-am făurit cu naivitatea copilului pentru care nimic nu poate avea un deznodământ negru.
Un om la fel ca mine și ca tine, și ca Ștefan, l-a dăruit lumii bucuros că își aduce aportul societății, că răspunde unei necesități comune. L-a imaginat, l-a desenat și l-a îmbinat cu trudă și unelte cam improprii, în șopronul șubred din spatele casei. Apoi s-a întâlnit la un dineu cu un mare șef producător de ceasuri și, încurajat de cele două pahare de gin tonic băute în plus, i-a pictat cu mândire imaginea invenției sale. A jubilat o noapte întreagă la posibilitatea unui contract cu multe cifre, s-a zbuciumat în captivitatea unui dialog interior de 3 zile și apoi, când teancurile au fost semnate, când brevetul a fost cedat și primul exemplar scos din fabrică, și-a găsit confortul în cecul gras primit la schimb. Acum atârna probabil de grinda unui conac elvețian.
Greu de spus cine a sfârșit mai câștigat.
