Află, că înainte de începutul creației
Era lumina superioară care umplea totul.
Şi nu era spațiu liber neumplut,
Doar lumina infinită, uniformă umplea totul.
Şi când Ea hotărî să creeze lumile
Și creaturile care le populează,
Astfel revelând perfecțiunea Sa, Care este cauza creării lumilor,
S-a strâmtorat Ea în punctul său de mijloc,
Şi s-a contractat lumina și se îndepărtă,
Lăsând spațiu liber, neumplut de nimic. Şi era uniformă acea restrângere
Împrejurul punctului central,
Astfel încât spaţiul vid a căpătat formă rotundă,
Căci așa era contractarea luminii.
Şi iată după această restrângere
În centrul spațiului umplut de lumină
S-a format un vid rotund,
Doar atunci apăru un loc,
Unde pot exista toate creaturile şi creația.
Şi iată s-a întins din infinitul luminii o rază dreaptă,
De sus în jos coborî înlăuntrul spațiului deșert.
Se extinse, coborând pe rază, lumina infinită în jos
Şi în acel spațiu gol a creat absolut toate lumile.
Înaintea acestor lumi era Infinitul,
În perfecțiunea sa atât de frumoasă,
Încât nu au putere creaturile să Îi pătrundă desăvârșirea -
Doar nu poate o minte creată să-L ajungă, Căci El nu are loc, limită şi timp.
Și prin rază coborî lumina
Spre lumi, ce toate erau în spațiul negru gol.
Și fiecare cerc al fiecărei lumi și cele apropiate luminii sunt importante,
Până ce dăm de a noastră lume a materiei în punctul central,
Înlăuntrul tuturor cercurilor în centrul adâncului gol.
Și astfel e îndepărtat de Infinit -
Dincolo de toate lumile,
Și de asta e complet decăzut material -
Doar în toate cercurile el este -
În chiar centrul adâncului gol ...
(A.O.)