*Acest text nu imi apartine*
Recunosc,te-am urat.Am urat toate lacrimile pentru care te-am considerat vinovata. Am urat fiecare clipa in care tu tineai in brate omul de care eu depindeam sufleteste. Te-am urat de fiecare data cand am strans la piept perna pe care ar fi trebuit sa doarma el.Te-am urat cand l-am asteptat,sperand ca se va intoarce la mine,dar m-am trezit intr-o singuratate cumplita.
Te-am urat neintelegand cum poti sa te bucuri de povestea voastra de iubire,stiind ca un suflet nevinovat sufera. Te-am invinovatit pentru toate visele pe care mi le-ai luat si pentru clipele fericite pe care tu le-ai trait inlocul meu. Si te-am invidiat.Te-am invidiat crezand ca esti mai buna si mai frumoasa ca mine,ca tu ai ceva ce eu nu am,acel ceva care l-a facut pe omul meu iubit sa fuga in bratele tale.
A trebuit sa plang pana la epuizare ca sa inteleg ca fiecare om are,de fapt,ceea ce se merita si ca atunci cand ni se ia ceva,ni se va da inapoi ceva mai bun,fiindca meritam mai mult.A trebuit sa ma torturez cu invinuiri si remuscari pana sa inteleg ca el nu te-a ales fiindca eu nu eram destul de buna pentru el,ci pentru ca el nu era destul de bun pentru mine,
Azi,nu mai plang.Azi zambesc si nu mai privesc in urma,acolo unde ati ramas voi doi.Azi nu te mai invidiez,fiindca stiu ca tu ai ceea ce meriti,iar eu voi avea ceea ce se cuvine.Azi nu ma mai simt inferioara tie,ba chiar ma bucur ca nu sunt in locul tau.
Azi nu te mai urasc,fiindca am inteles ca,de fapt,tu nu mi-ai luat ceea ce aveam mai bun,ci doar m-ai salvat...
Si sper sa nu traiesti niciodata ceea ce am trait eu si sa nu cunosti supliciul de a uri o "cealalta femeie"...