Lgbt!
Sunt 3 ani de la primul mars Pride din Cluj. 3 ani in care am luptat sa ajungem unde am fost in urma cu 2 zile, adica in centru. Sunt 3 ani de cand am vorbit pentru prima data despre asta aici si 2 de cand ma implic direct si activ in evenimentul asta. Daca in 2017 am simtit atata de multa nedreptate, anul acesta simt cu totul altceva. Simt ca am reusit. Simt ca marsul a fost acolo unde trebuia sa fie de la inceput. De la 800 de oameni timizi am ajuns la aproximativ 4000 de oameni, frumosi si colorati.
Cred in continuare ca schimbarea e departe, dar in 15 iunie cu siguranta am facut un pas catre ea.
Cred ca nu mai are importanta toata durerea din momentul in care am vazut poze cu steagul rainbow calcat in picioare de oamenii care nu ne inteleg pentru ca nu ne cunosc. Si mai cred ca defapt s au jignit pe ei, nu pe noi.Sa nu uitam ca aceiasi oameni ziceau ca Dumnezeu a dat curcubeul pentru a arata un semn divin..
Au trecut 3 ani, dupa acestia simt ca am evoluat si ca poate candva o sa pot sa imi tin iubita pe strada de mana fara nici o teama... Dar pana atunci, imi doresc doar sa fiu acceptata ca individ si lumea sa inteleaga ca suntem aici si nu suntem putini.
