COVID19 wiki - Intrebări si răspunsuri: evolutia clinică a bolii coronavirus 2019
Citeste articolul pe https://consultatiiladomiciliu.ro/covid19-wiki-intrebari-si-raspunsuri-evolutia-clinica-boala2/
COVID19 wiki - Intrebări si răspunsuri: evolutia clinică a bolii coronavirus 2019
Care este evolutia clinică a bolii coronavirus 2019 (COVID-19)?
Un studiu retrospectiv, cu un singur centru din Shanghai, a evaluat progresia clinică a COVID-19 la 249 de pacienți. Intervalul de la debutul simptomelor până la spitalizare a fost în medie de 4 zile (interval, 2-7 zile) la pacienții simptomatici. Marea majoritate (94,3%) dintre pacienți au dezvoltat febră. Spitalizarea a durat în medie 16 zile (interval, 12-20 zile) înainte de externare.
Durata medie estimată a febrei la toți pacienții febrili a fost de 10 zile după debutul simptomului.
La 163 pacienți (65,7%), anomalii radiologice (comparativ cu valoarea inițială) au apărut în ziua 7 după debutul simptomelor, dintre care 154 (94,5%) s-au îmbunătățit radiologic până în ziua 14.
Durata mediană până la rezultatele negative pe RT-PCT utilizând probe de tract respirator superior a fost de 11 zile. Clearance-ul viral a fost mai probabil să fie întârziat la pacienții cu terapie intensivă.
Autorii au concluzionat că majoritatea cazurilor de COVID-19 sunt ușoare. Controlul precoce al replicării virale și terapia dirijată de gazdă aplicate în etapele ulterioare au fost esențiale pentru îmbunătățirea rezultatelor. [164]
În colaborare cu Comisia Națională de Sănătate din China, Liang și colab. [165] au dezvoltat punctaje clinice la internarea în spital pentru a prezice progresia către boli critice (calculator de risc online gratuit pentru uz public). Sistemul de notare clinică a fost validat cu date de la o cohortă la nivel național (n = 1590) din China.
În Germania, examinarea post-mortem a zece pacienți cu COVID-19 a relevat o patologie pulmonară extinsă în timp, atât cu componente acute, cât și cu cele organizatoare. S-a găsit, de asemenea, inflamație hepatică și cardiacă nespecifică și aparent ușoară, dar nu a afectat SNC. [166] Un studiu separat de autopsie pe 7 plămâni a descris tromboza răspândită și microangiopatia cu dovezi ale unei leziuni endoteliale severe. În comparație cu constatările la pacienții care au murit de ARDS din cauza gripei A (H1N1), plămânii de la pacienții cu COVID-19 au avut mult mai mulți microtrombi. [167] Sechele post-acute ale infecției cu SARS-CoV-2
Pe măsură ce pandemia COVID-19 s-a maturizat, mai mulți pacienți au raportat sechele post-infecție pe termen lung. Majoritatea pacienților se recuperează complet, dar cei care nu au raportat simptome adverse, cum ar fi oboseală, dispnee, tuse, anxietate, depresie, incapacitate de concentrare (de exemplu, „ceață cerebrală”), probleme gastro-intestinale, dificultăți de somn, dureri articulare și piept durere care durează săptămâni până la luni după boala acută. Sunt în curs studii pe termen lung pentru a înțelege natura acestor plângeri. [107]
Sechelele post-acute ale infecției cu SARS-CoV-2 (PASC) este termenul medical pentru ceea ce se numește în mod obișnuit „COVID lung” (sau transportatori lungi). Institutele Naționale de Sănătate din SUA includ discuții despre simptomele persistente sau disfuncția organelor după COVID-19 acut în cadrul liniilor directoare care discută spectrul clinic al bolii. [108]
Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Marea Britanie (NICE) a emis orientări privind îngrijirea COVID lung care definesc sindromul ca: semne și simptome care se dezvoltă în timpul sau după o infecție conformă cu COVID-19, continuă mai mult de 12 săptămâni și nu sunt explicate printr-un diagnostic alternativ. [109]
Un sondaj internațional bazat pe web al respondenților (n = 3.762) cu COVID-19 suspectat și confirmat din 56 de țări a evaluat prevalența a 205 simptome în 10 sisteme de organe, cu 66 de simptome urmărite pe parcursul a 7 luni. Cele mai frecvente simptome raportate după 6 luni au fost oboseala (77,7%), stare generală de rău post-efort (72,2%) și disfuncție cognitivă (55,4%). Aproape 50% nu au putut să se întoarcă la muncă la 6 luni de la infecție. [110]
Un studiu de urmărire pe termen lung a adulților cu COVID-19 non-critic la 30 și 60 de zile după infecție a relevat simptome în curs de desfășurare la două treimi dintre pacienți. Cele mai frecvente simptome au inclus anosmia / ageusia în 28% (40/150) în ziua 30 și 23% (29/130) în ziua 60; dispnee la 36,7% (55/150) pacienți în ziua 30 și 30% (39/130) în ziua 60; și oboseală / slăbiciune în 49,3% (74/150) în ziua 30 și 40% (52/130) în ziua 60. Simptomele persistente în ziua 60 au fost semnificativ asociate cu vârsta de 40 până la 60 de ani, internarea în spital și auscultarea anormală la debutul simptomului. [111]
Un studiu de urmărire a consecințelor COVID-19 la 1.733 pacienți externați din spitalul din Wuhan, China după 6 luni a raportat oboseală sau slăbiciune musculară (63%), dificultăți de somn (26%) și anxietate sau depresie (23%) au fost cele mai frecvente simptome. Funcția pulmonară, măsurată prin CT care prezintă modificări interstițiale și distanță de mers pe jos de 6 minute, a fost mai mică decât limita inferioară a normalului pentru 22-56% pe diferite scale de severitate. [112]
Un studiu efectuat pe 55 de pacienți din China a analizat urmărirea pulmonară pe termen lung la 3 luni după externarea de la o boală simptomatică COVID-19. Vârsta medie a pacienților a fost de 47 de ani, 42% au fost femei și 85% au avut o boală moderată. Doar 9 pacienți (16,4%) au avut comorbidități subiacente, inclusiv hipertensiune arterială, diabet zaharat și boli cardiovasculare, dar niciunul nu a avut boală pulmonară preexistentă. Niciunul dintre pacienți nu a necesitat ventilație mecanică. La 3 luni, 71% aveau încă scanări CT toracice anormale, cel mai frecvent prezentând îngroșare interstițială. Spirometria a fost, de asemenea, verificată la toți pacienții. Anomaliile funcției pulmonare au fost detectate la 25,5%. Au fost observate anomalii în capacitatea pulmonară totală a 4 pacienți (7,3%), FEV1 din 6 pacienți (11%), FVC la 6 pacienți (11%), DLCO la 9 pacienți (16%) și funcția căilor respiratorii mici la 7 pacienți ( 12%), deși majoritatea pacienților nu au probleme respiratorii. [113]
Aceste date sunt în concordanță cu rezultatele unui studiu efectuat pe 124 de pacienți recuperați din COVID-19 după 6 săptămâni în Olanda. Vârsta medie a fost de 59 ± 14 ani și 60% au fost bărbați; 27 cu ușoare, 51 cu moderate, 26 cu severe și 20 cu boală critică. Aproape toți pacienții (99%) au îmbunătățit imagistica, dar anomaliile parenchimatoase reziduale au rămas în 91% și s-au corelat cu o capacitate redusă de difuzie pulmonară în 42%. Douăzeci și două la sută au avut o capacitate de exercițiu scăzută, un indice de masă scăzut fără grăsimi cu 19% și probleme la nivelul funcției mentale și / sau cognitive au fost găsite la 36% dintre pacienți. [114]
Efectele pe termen lung ale COVID-19 au fost, de asemenea, observate după o infecție ușoară tratată în ambulatoriu. Într-un studiu de cohortă longitudinal la Universitatea din Washington, 177 de participanți au finalizat un sondaj la o medie de 169 de zile după diagnosticul COVID-19. Aproape 85% nu au fost niciodată admise pentru tratament. O treime a raportat simptome persistente și un număr similar a raportat o calitate a vieții agravată. Cel mai frecvent simptom a fost oboseala. [115]
Implicații viitoare asupra sănătății publice
Implicațiile asupra sănătății publice pentru COVID îndelungat trebuie să fie examinate, după cum a fost analizat de Datta și colab. Ca și în cazul altor infecții (de exemplu, boala Lyme, sifilis, Ebola), pot apărea sechele inflamatorii tardive și virologice. Acumularea de dovezi dincolo de infecția acută și boala hiperinflamatorie postacută este importantă pentru a evalua pentru a obține o mai bună înțelegere a întregului spectru al bolii. [118]
Manifestările trombotice ale COVID-19 severe sunt cauzate de capacitatea SARS-CoV-2 de a invada celulele endoteliale prin intermediul enzimei de conversie a angiotensinei-2 (ACE-2), care este exprimată pe suprafața celulelor endoteliale. Inflamarea endotelială ulterioară, activarea complementului, generarea trombinei, recrutarea trombocitelor și a leucocitelor și inițierea răspunsurilor imune înnăscute și adaptative culminează cu imunotromboza și pot provoca în cele din urmă complicații microtrombotice (de exemplu, TVP, PE, accident vascular cerebral). [119]
Kotecha și colab. Descriu tiparele de leziuni miocardice la pacienții spitalizați cu COVID-19 sever, care aveau niveluri crescute de troponină. În timpul convalescenței, a fost observată o leziune asemănătoare miocarditei, cu extindere limitată și consecințe funcționale minime. Cu toate acestea, la o proporție de pacienți, au existat dovezi ale unei posibile inflamații localizate în curs. Aproximativ 25% dintre pacienți aveau boli cardiace ischemice, dintre care două treimi nu aveau antecedente. [120] Reinfectarea
Clinicienii, specialiștii în boli infecțioase și experții în sănătate publică examinează potențialul reinfecției pacienților cu virusul SARS CoV-2. [114]
Cazurile de reinfecție cu SARS CoV-2 au apărut în întreaga lume. [121] Mai multe cazuri au arătat genomuri virale diferite testate la pacient, ceea ce sugerează reinfecție mai degrabă decât vărsare virală prelungită.
Un raport de caz a arătat un bărbat în vârstă de 42 de ani care a fost infectat cu SARS CoV-2 pe 21 martie 2020 în urma unei expuneri la locul de muncă. Pacientul a avut rezolvarea simptomelor după 10 zile, cu o sănătate continuă timp de 51 de zile. Pe 24 mai 2020, pacientul a prezentat simptome sugestive de COVID-19 în urma unei noi expuneri în gospodărie. La testarea prin SARS-CoV-2 RT-PCR, pacientul a confirmat COVID-19 pozitiv cu mai multe variații genetice potențiale care diferă de tulpina SARS-CoV-2 secvențiată de pacient în martie. [122]
Într-un alt caz, un bărbat în vârstă de 33 de ani din Hong Kong contractase COVID-19 în martie 2020, ceea ce a fost confirmat prin salivă SARS-CoV-2 RT-PCR. Pacientul a avut rezolvarea simptomelor împreună cu două rezultate negative ale SRAS-CoV-2 RT-PCR până la 14 aprilie 2020. Pacientul a experimentat un al doilea episod de COVID-19 în august 2020, după o călătorie în Spania. Deși asimptomatic, pacientul a fost testat la întoarcerea în Hong Kong și testat pozitiv prin SARS-CoV-2 RT-PCR. Secvențierea genomică a fost efectuată pe ambele specimene RT-PCR colectate în martie și august. Analiza genomică a arătat că cele două tulpini ale SARS-CoV-2 (din martie și august) aparțin unor descendenți virali diferiți, ceea ce sugerează că tulpina din primul episod a diferit de tulpina din cel de-al doilea episod. [123]
Grupul Collaborative Study COVID Recurrences (COCOREC) din Franța a raportat 11 cazuri confirmate virologic de pacienți cu un al doilea episod acut COVID-19 confirmat clinic și virologic între 6 aprilie 2020 și 14 mai 2020. Deși scrisoarea nu descrie confirmarea cu secvențierea genomică virală pentru a înțelege dacă cazurile au reprezentat o recidivă a infecției inițiale sau o nouă infecție. [124]
Două cazuri de reinfecție au apărut în Statele Unite, un bărbat de 25 de ani din Nevada și un bărbat de 42 de ani în Virginia. Aceste cazuri au fost confirmate prin teste genetice care au arătat diferite tulpini ale virusului SARS-CoV-2 în timpul celor 2 episoade de infecție la fiecare pacient. În aceste cazuri, pacienții au prezentat simptome mai severe în timpul celei de-a doua infecții. Nu este clar dacă severitatea simptomului experimentată a doua oară a fost legată de virus sau de modul în care au reacționat sistemul imunitar al pacienților. Este posibil ca dezvoltarea vaccinului să ia în considerare tulpinile virale circulante. [121, 125]
Aceste rapoarte de caz oferă o perspectivă asupra posibilității de reinfectare. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina prevalența reinfectiilor COVID-19, inclusiv frecvența la care apar și longevitatea imunității COVID-19.