#cunoscuti

[eu-sunt]

Ar trebui sa le multumesc celor care ma foloseau, m-au invatat ca nu toti merita ajutorul, celor care nu aveau timp de mine, mi-au lasat timp sa ma cunsoc mai bine, celor care nu au fost acolo sa ma asculte, m-au facut sa scriu, m-au ajutat sa imi gasesc un mod de a scapa de lumea asta, un mod de a-mi crea propria lume...

[eu-sunt]

Atâtea numere în telefon, dar tot nu am cu cine vorbi...

[hsmd]

Cunostintele necunoscute

Sunt atatea lucruri pe care nu le cunoastem despre cei din jur. Ne privim ca atare intr-un intreg pe care nu ne mai obosim sa il disecam. Suntem toti niste cunostinte invelite intr-o mantie a necunoscutului.

Fiecare dintre noi are secretele sale, bucatele de nisip care il creeaza, o intreaga evolutie in spatele omului pe care il vedem noi. Trecem unii pe langa altii fara sa ne gandim macar o secunda la cei din jur. Fara sa analizam lucruri marunte, dar importante, fara sa privim in trecut pentru a afla ce l-a format pe om in prezent. Ne complacem in aceleasi gusturi, in aceleasi melodii, desi pusi in fata probei timpului nu am sti sa raspundem la intrebari existentiale despre  viata celorlalti.

Fiecare are propria oglinda, propriile casute de bifat in materie de prieteni, fara a mai conta de ce o persoana se incadreaza sau nu. Totul se face mecanic, obiectiv, fara a mai apela la sensibilitatea caracteristica oamenilor. Acea  farama de subiectivism s-a dispersat in timp, lasand loc intrebarilor standard, procesului de selectie automat al prietenilor.

Munca asidua de a ii cunoaste pe cei din jur a devenit inutila. Stii ca atunci cand ai nevoie poti apela la cei din jur, ca atunci cand esti pe marginea prapastiei cineva va veni sa te prinda, dar cine? Cine este acest om misterios pe care il numesti prieten, cu care te vezi, care te asculta si care, intr-un final, te salveaza de propriile decizii? Aparent e doar un alt om intr-o mare de oameni, un alt prieten intr-o mare de prieteni, o alta umbra ce apare la momentul potrivit. In momentele de cumpana descoperim mai multe despre cei din jur. Atunci aflam daca mana intinsa te va salva sau, din contra, te va impinge in prapastie. Ceea ce credeai ca stii despre omul de langa tine se poate infirma intr-o singura secunda si atunci te vei intreba: Unde am fost eu in tot acest timp?

Suntem intr-o continua alergare, intr-un maraton in care timpul pare ca o sa ne prinda din urma, preferam sa credem ca stim ce se intampla cu ceilalti, ca orice legatura chimica dintre doi oameni este o prietenie de durata. Preferam sa ne amagim ca ne cunoastem, ca cel de langa noi are o viata simpla si lipsita de problemele de care noi ne lovim.

Unii se ascund in spatele unor masti colorate asteptand sa fie cunoscuti, altii isi ofera sufletul pe tava asteptand ca cineva sa il ia de acolo. In orice categorie te-ai afla cunoasterea depinde de ceilalti, de dorinta lor, de oglinda ce o pot intoarce din fata lor asupra ta.

Pana atunci, suntem toti niste pseudo-cunoscuti intr-o lume a cunoscutilor.