Fără tine, rătăcit sub lună
Mă simt pierdut, tu ai dispărut,
Umbrele dorului mă învăluie mut.
Speram că drumul nu va duce aici,
Dar iată-mă singur, cu pași prea mici.
De când te-am cunoscut, în tine-am crezut,
O ancoră sigură-n furtuni de-nceput.
Știam că nu-i ușor să visăm împreună,
Dar speram să fim stele, nu frunze-n furtună.
Acum viața e grea, cu cerul pătat,
Vântul îmi șoptește ce-am îndurat.
Luna, simbolul nostru, mă privește tăcută,
Martoră tristă a iubiri pierdute.
O lumină palidă pe drumul pustiu,
Mă învăluie-n umbre, șoptindu-mi că viu.
Dar fără tine, rătăcit rămân,
Privesc spre lună, căutând al tău drum.


















