Dormea în braţele mele. Mă deşteptam adesea şi o priveam. Aveam senzaţia că noaptea nu se va sfârşi niciodată. Pluteam undeva, dincolo de vreme. Totul venise atât de repede, nici nu prea înţelegeam bine ce se întâmplase. Nu înţelegeam încă deloc că o fiinţă mă poate iubi. Pricepeam foarte bine că pot fi bun camarad cu un bărbat; dar nu‑mi puteam închipui ce motiv ar fi determinat o femeie să mă iubească. Îmi spuneam că totul nu va dura decât o noapte, că sfârşitul va veni odată ce se va face ziuă.
Trei camarazi - Erich Maria Remarque









