Dragostea doare. Dragostea mai și înțeapă. Înțeapă când ți-e lumea mai dragă cu fire din barbă, fix atunci când părea sărutul perfect și tresari fără să îți dai seama. Dar nu îmi trebuie perfect, îmi trebuie real, așa că e bine. E bine că îmi amintește că-s trează, că nu visez și că dragostea mai și doare, altfel ar fi minciună. Doare când e prea multă și buza de jos este prinsă fără scăpare între dinții lui, deși când te privește în ochi, parcă durerea capătă o crustă de zahăr și doare frumos, așa că-ți predai buzele cu totul. Să le devoreze, dacă vrea!









