Pansând Pământul
[...]
Solzii de diavol s-au scorojit, rând pe rând, topindu-se-n ceară. Din ei am făruit o cale nouă spre-un câmp de țară: verde, vesel, însângerat cu mac... Maci crescuți de ploi dense și furtuni, născuți sub nori de plumb; ei sunt răsadurile mele, ei sunt ce iubesc acum.
La capătul lor, o lumină mai vie ca niciodată, stă la pândă printre nori, gata să-nvie din pământ.
- Of, soare! Și tu mă chinui și eu te chinui... sau doar eu mă chinui?
- ... .
- Nu vreau să însorești, să-ți întinzi aripile tale mari, falnice sclipiri de mântuire.
- ... .
- Nu vreau să-nfrumusețești macii ce i-am osândit din vărsări de sânge.
- ... .
- Nu te vreau deasupra lor, veghind cu atingerea ta blândă. - ... .
- O, tu mare iubitor, eu te vreau la capătul răsadurilor mele. Eu te vreau dincolo de lume, acolo unde orizontul se pierde și pământul n-ajunge, acolo unde nici eu nu te pot atinge, dar ești îndeajuns de-aproape să-ți simt căldura.
- ... .
- Te doresc! De-ai ști cât de mult vreau să te văd în noapte. Atunci, când toți uită de tine și se-nchină lunii, eu știu că tu ești simbolul iubirii lor. Tu, tăcut ca-ntotdeauna, strălucești în ascunziș oferindu-ne un răgaz pentru a privi în nemărginitul Univers; pentru a ne bucura de licurirea cerului; pentru a privi pentru întâia oară bestia cu ochii verzi; pentru a iubi, pentru a visa, pentru a ne ruga.
- Dar ... .
- Dar te vreau și-n plină zi! Poți să arzi, să dezlănțui Iadul, poți să transformi totu-n cenușă. Poți! Dar n-o vei face că mă respecți și ești iubit. Și de ai face-o, nu ai fi primul dintre zeii ce m-au ucis; sau am ucis și i-am izgonit?
- ... .
- Soare? Te vreau în noapte, te vreau în fiecare zi. Te vreau prea mult cât mai putea tu iubi. Te vreau cum apa vrea căldură ca să nu mai fie gheață; și să fie din nou însăși, să mai fie odată-n viață. Te vreau ca pe existență.
- Te ... .
- De asta, o, tu mare iubitor, tu trebuie să fii la capătul răsadurilor mele, dincolo de lume, acolo unde orizontul se pierde și pământul n-ajunge, acolo unde nici eu nu te pot atinge, dar să fii îndeajuns de-aproape să-ți simt căldura.
- ... .
- Prefer să rămân apă rece, departe de iubire, dar îndeajuns de-aproape ca să pot înțelege: lumea, macul, existența.
- iu ... .
- Tu, soare! Tu-mi ești dependența! Nu vreau să cad pradă aceleași nenorocite. Tu trebuie să fii departe să mă-mbii doar cu prezența, cu frumusețea eternului apus-răsărit. Nu poți să fii aici dacă nu ești aici cum sunt eu aici. Blestemate ființe suntem noi, oamenii; cerșetori de afecțiune ce sfârșim sfâșiați de bestii și gânduri și false cuvinte, toate ascunse sub alte măști,
- besc. Te iubesc.
- Of, soare. Și tu mă chinui și eu te chinui... sau doar tu te chinui să mă iubești.
[...]
