Ieri... Ieri a fost. Ieri a trecut. Ieri nu va mai fi. Maine e alta zi. Poimaine alta. Raspoimaine iarasi alta... si tot asa. Cu fiecare zi ce trece dragostea se diminueaza, respectul se evapora, insemnatatea ta dispare. Cu fiecare zi ce trece creste dispretul si o ura viscerala pe care nu mai sunt in stare sa o opresc. Nici nu cred ca as mai vrea.
Cu fiecare zi ce trece, nu mai ramane nimic in urma mea decat sunetul copertii ponosite si rupte care se inchide peste romanul ce ai fost tu. Nu ramane decat o urma, o mizerabila umbra a unei mari iubiri. A celei mai mari iubiri din viata mea. A ultimei povesti in care voi iubi fara margini. Bucura-te macar de asta. Esti ultima mare iubire. Ai fost.
Am invatat multe de la tine. Pastrez inca multe din aceste invataminte pe care nu le-am cerut niciodata. N-am vrut suferinta. N-am vrut o inima naiva batjocorita de omul pe care il iubea. N-am vrut grija de tine. N-am vrut frica. N-am vrut nici schimbarea care a venit mai apoi. Dar mi le-ai dat oricum pe toate... si inca altele bonus. Nu stiu ce ai vrut de fapt. Poate am fost doar in experiment, un potential ce vroiai sa il fructifici. Nu m-as mira.
Si nu vei stii niciodata de cate ori am ridicat ochii catre cer si am plans, cerand undurare de la Cel de sus, cerandu-I sa mi te aduca inapoi. Exact asa cum erai, cu toate defectele tale. Eu asa te vroiam. Pentru ca asa ma indragostisem de tine. De cateva ori mi-a raspuns.
Si atunci, ultima data, am cerut. Ingenuncheata, indurerata, tradata si cu ochii in lacrimi m-am rugat. Pentru ca te iubeam... But sometimes, God's greatest gifts are unanswered prayers.
Ieri simteam cum o umbra ma urmarea. Nu stiu de ce ai avut impulsul ala sa imi spui. Poate ti-a cerut ea - poate va simtiti amandoi vinovati. Chiar ar trebui. Poate sperai sa va dau urarile mele de bine. Poftim, ti le dau. Sa va fie de bine - sunteti perfecti unul pentru celalalt.
Ah, sau poate sperai la alta reactie din partea mea. Hmm, poate de aceea m-ai cautat de Craciun, cerand apropiere fizica... Nu pot stii cu certitudine ce iti trecea prin cap. Dar cu siguranta ai inteles gresit faptul ca ti-am spus cand ajung iar in oras. Nu e vina mea ca ai intrat in depresie. Ai avut destul timp sa te redresezi. Poate nu vrei. Poate asa crezi ca iti ispasesti pedeapsa si incerci sa nu mai simti vina. Pacatele mele - caci am avut si eu multe - le-am sters cu lacrimi si sange, cu neputinta si cu dragoatea pentru tine... dragostea care am lepadat-o odata cu greutatea greselilor.
Nu eu te-am adus in starea asta. Ti-ai cauzat-o singur.
Da, sunt rea, sunt sarcastica, sunt aroganta. Tu m-ai creat, Doctore Frankenstein. Eu sunt monstrul tau. Bine te-am gasit, mosule. Bine te-am gasit, tata.