Dragi parinti..
Dragi parinti..
Nu cred ca va mai pot spune asa. Nu mai cred nimic din ce spuneti si nici nu ma intereseaza ceva din ce credeti despre mine.
Imi scoateti mie ochii ca nu sunt un om de cuvant si ca sunt un gunoi. Dar voi? Pe voi ca oameni nu va vedeti? Pe voi ca si caracter nu va vedeti? Aparent nu, pentru ca daca v-ati vedea nu ati mai face ce imi spuneti mie sa NU fac. De ce ma jigniti? De ce ma descurajati? Voi de ce nu va tineti de promisiunile pe care mi le faceti?
Eu stiam ca voi ar trebui sa fiti niste exemple si ca de obicei copii copiaza ce vad acasa. Eu ce vad acasa? Certuri, betii si promisiuni spuse, dar nu facute. Eu ce ar trebui sa fac? Voi imi spuneti mie ce e bine si ce nu, dar voi in loc sa faceti ce e bine, faceti ce e rau, ce nu ar trebui nici eu sa fac, ca dupa sa aud ca “Sti? Noi am facut asa, dar tu nu ar trebui sa faci asa. Tu ar trebui sa inveti din greselile noastre.”
Oameni buni! Am 19 ani! Vreau sa imi fac propiile greseli ca sa invat acea lectie pe propia piele! Si sa le fac de 2-3 ori, dar macar stiu ca le invat singura si in alt mod. De la voi cum as putea sa invat? Ce?
Hai sa dau un exemplu. Nu e bine ca minti. Ok. Cum as putea sa invat vazandu-i pe altii? Daca eu nu fac aceasta greseala eu nu am sa stiu niciodata ce consecinte am sa am daca o fac, nu o sa stiu niciodata cum e sa simt vinovatia aia in suflet daca stau si invat dupa greselile altora... Inteleg ca unele lucruri chiar nu trebuie sa le fac ca na, vezi doamne ca asta au facut ei si acum uite cum au ajuns. Din nou. Oameni buni! Tineti minte ca vremurile s-au schimbat. Nu mai suntem pe vremea lu’ Ceausescu sa nu poti vorbi de nimic cu nimeni pentru ca e un subiect tabu. Dar na, pentru parinti ca ai mei (comunisti) sunt destule subiecte tabu. Destule lucruri aflate de la prieteni, destule lucrui afalte de pe internet. Lucruri pe care ar trebui sa mi le fi spus parintii si nu au facut-o.
Si acum la ce se asteapta? Sa vina sa imi deie mie lectii de viata cand cele mai importante lucruri le-am invatat de la prieteni sau de la mamele lor?! Nu, nu. Nu mai trebuie sa aveti asteptari de la mine. Cum nici eu nu mai am de la voi.
Imi spuneti mie ca e cel mai urat lucru sa iti jignesti parintii sau copii. Da? Si atunci pe mine de ce ma credeti o curva? Cu ce drept?
Tu, mama, de ce ma faci curva daca vezi o bluza de-a prietenului meu in dulap? De ce ma faci curva daca vezi bluze de baieti sau haine in general de-ale unui baiat la mine in dulap? Am 3 bluze care nu imi apartin. Am uitat sa le inapoiez. Mi-au fost date pentru ca in zilele alea mi-a fost frig si pentru asta tu ma faci curva?
Si tu, tata, tu de ce crezi ca eu merg sa fac sex? Eu in ultima perioada nu am stiu cum sa o scot la capat cu bacalaureatul si cu inscrierea la facultate si tu zici ca eu merg sa fac sex? Pe bune?!
Atata va poate duce mintea?! Sunteti oameni in toata firea! Aveti peste 45 de ani si nu realizati multe lucruri pe care eu, la 19 ani, le realizezi mult mai limpede decat o faceti voi.
Cand o sa va trezeti o sa fie prea tarziu ca sa mai conteze, pentru ca pe mine ca si copil m-ati pierdut.
