#mesaje compuse

[scrierileuneifetetimide]

[scrierileuneifetetimide]

“Într-o lume plină de materialism, inimile multora spun: caută ofertele din magazine, caută o mașină cu mulți cai putere, caută un apartament mai bun, caută o chirie mai ieftină, caută un aspect mai frumos al celui de lângă tine.

O inimă curată, însă, vorbește cu duioșie și te îndeamnă să cauți, mai presus de orice altceva, valorile spirituale.

Caută sinceritatea și nu vei îndura dezamăgirea.

Caută iubirea și vei ajunge bogat.

Caută înțelepciunea și vei răbda ispita.

Caută blândețea și vei fi mângâiat.

Caută lumina și nu-ți vei pierde chemarea.

Caută iertarea și vei deveni împăcat.

Caută ploaia și vei capăta curcubeul.

Caută conținutul și vei cunoaște aprecierea.

Caută un suflet cald și vei primi siguranță.

Caută fața lui Dumnezeu și vei vedea des fața orfanului, a văduvei și a sarmanului care caută o bucată de pâine.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

[scrierileuneifetetimide]

“—Pardon, rosti apăsat Annie în timp ce îndepărta o scamă de pe pantalonii scumpi de bumbac.

Era în martie, cea mai dezolantă lună din an, când totul era tăcut, dar conturat de glasul suav al păsărilor care săgetau zarea limpede. Vremea bună se instală în orașul mic și umbrit de copacii stingheri și triști care păreau să se fi înălțat peste noapte cu zece centimetri mai mult decât au fost săptămâna trecută. În curând, parcul local din centrul orașului avea să înflorească, iar preț de câteva săptămâni aici avea să fie cel mai frumos loc de pe Pământ. Copiii din oraș simțeau și ei venirea soarelui, la fel ca și plantele și animalele. Începuse deja să viseze la înghețată și vată de zahăr pe băț și la blugii tăiați de anul trecut. În fața prăvăliilor înșirate de-a lungul bulevardului erau așezate ghivece cu mușcate, pe lângă fructele abătute de soare și trandafirii parțial ofiliți.

— Ai precizat că e viața ta și că toate alegerile tale nu sunt influențate de ceilalți, rosti bătrâna pe un ton blând și greoi.

— Așa este, murmură fata mai mult pentru sine.

— Atunci de ce faci astăzi ceva ce-ți displace? De ce investești timp și sentimente în lucruri, în oameni care te trag la pământ? adăugă confientă având grijă să sublinieze cuvintele principale. De ce menționezi că viața ta stă în mâinile tale, când fiecare decizie pe care o iei este condiționată de cei din jur?

— De ce? repetă Annie, regăsindu-și în sfârșit vocea. Poate pentru că nu doresc să rănesc sentimentele oamenilor, să-i dezamăgesc și să-i las simțindu-se inferiori.

— Fata mea, fiecare am primit o viață de la Cel de Sus și e nevoie să devenim stăpâni pe ea cât timp o avem. Dacă lași pe cineva să ți-o controleze, atunci nu poți spune că e viața ta. Nu poți trăi fără să dezamăgești, fără să rănești sau fără să spui deseori un "nu". Cum nu poți trăi nici fără iubire, familie și lucruri materiale. Important este să nu te pierzi pe tine în alergarea acestor lucruri. Viața ta trebuie să fie îmbrăcată în decizii personale, iar dacă acele decizii nu satisfac confortul apropiaților, fie vor accepta spre fericirea ta, fie vor alege să te părăsească. Oamenii vin și pleacă. Contează cine rămâne! Tu alege doar să nu te pierzi pe tine în bunăstarea lor! oftă cu lacrimi în ochi în timp ce se apleacă spre fată să-i mângâie obrazul cu tandrețe.

Oamenii dispar uneori, iar dacă îi iubești prea mult, cu prea multă pasiune, plecarea lor te lasă cu sufletul pustiit, gândi în final Annie, la ieșirea bătrânei din parc.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

“Tata obișnuia mereu să scoată din buzunar câte un taifas. Ultima dată, când fusesem dezamăgită de un om, mi-a spus:

— Fii om între oameni! Pare o vorbă simplă, adăugă, dar are un înțeles profund.

— Ce înțeles are? l-am întrebat cuprinsă de curiozitate.

— Înseamnă nu ieși în evidență...Fii precum ceilalți, dar rămâi tu însuți. De pildă, gândește-te la un măr. Privind din exterior, toate merele sunt la fel, nu? mă întrebă, neașteptând confirmarea mea. Dar, dacă le guști, unele sunt acre, altele sunt dulci. Unele sunt roșii, altele verzi. Printre ele sunt și putrezite. Însă, la prima vedere, toate sunt mere. Ai înțeles? glăsui grav, apoi văzând că îi oferisem un mic surâs, îmi rezemă capul pe umărul lui. Era, asemenea bunicii, un bătrân înțelept.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

[scrierileuneifetetimide]

“Pe o femeie atât de îndurerată și plină de secrete o poți cunoaște numai dacă vrea ea. Și nu sunt sigur că vrea.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]