„Stă aplecat deasupra unei roți de olar, cu mâinile acoperite de lut umed. Degetele lui modelează cu grijă un obiect necunoscut din pământ, rotunjind marginile și netezind suprafața încă moale. Privirea îi este concentrată, iar fiecare mișcare pare precisă și calmă, ca un gest învățat de-a lungul anilor. Ridică piciorul drept de pe pedala ce pune în mișcare discul pe care este modelat obiectul din lut și mă îndeamnă să îi preiau lucrarea neterminată. Pe șorțul său se văd urme uscate de argilă, iar în jur plutește mirosul greu de pământ reavăn. Primele încercări sunt eșuate, forma inițială deformându-se instant. Se lipește de spatele meu și îmi preia mâinile într-ale sale, așezându-și piciorul ușor peste al meu. Obiectul prinde formă treptat - simplu, dar armonios - sub atingerea atentă a amândurora. Lumina caldă cade peste mâinile noastre, scoțând în evidență legătura dintre om, lut și răbdarea creației.
— Ești fericit? întreb spulberând liniștea așternută între noi.
— Destul de fericit, răspunde detașat fără să-și oprească mișcările.
— Dacă ai fi fost cu adevărat fericit, tind să cred că n-ai fi folosit destul în exprimare. Fericirea simplă nu lasă atâta greutate pe umeri.
Aici îl văd tresărind, iar „inima” scapă ușor de sub controlul amândurora. Pentru câteva secunde ridică piciorul de pe al meu, ca mai apoi să revină la loc, iar cuvintele îl urmează imediat.
— Am atelierul, familia, locul de muncă. Așa că, atunci când spun că sunt destul de fericit, ceea ce vreau să spun, probabil, e că lumea mea se învârte acum din nou și, după ce am văzut cum e când se oprește, e ceva ce merită protejat. Familia mea crede că dragostea e totul pentru că ei sunt norocoși și naivi. Eu o văd așa cum este - fragilă și nesigură, probabil că îți va face o gaură în viață când te aștepți mai puțin, încheie ridicându-se încet în picioare și porni spre ieșire, ștergându-și mâinile de șorț cu mișcări obosite.
În urma lui rămâne doar parfumul discret care încă îmi stăruie în nări și o inimă stilizată din lut - frumoasă la exterior, dar goală pe dinăuntru.”
http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com