#minciuna

[elisageorgiana]

Poate nu vrei sau poate nu știi nici tu ce simți, dar să știi că mă doare când alegi să taci sau să mă minți.

[nemuritorinpoezie04]

Imi e dor de mare..

De a ta mare

In care am ajuns sa inot fara teama,

Dar eu niciodata nu am stiut sa inot.

-

Acum m-am trezit la realitate

Tu doar m-ai mintit,

M-ai facut sa cred ca pot..

Ca pot avea incredere..

[globul-de-cristal]

[hello-darkn3ss]

Te detașezi ușor de trupul ăsta aproape ofilit , știi că te mint mereu când îți spun că sunt fericit.

CoD

[biancaa1]

[insecure-star]

03:23

Atât de norocoasă am fost în toată viața mea, încât fiecare prieten pe care mi l-am făcut vreodată mi-a demonstrat că e un șarpe căruia doar îi plăcea să asculte în liniște fiecare problemă pe care o întâmpinam, urmând ca peste o vreme să își înfigă colții veninoși în mine.

Nu e amuzant cum oamenii pot să te dea la schimb atunci când au un conflict și vor să scape basma-curată? Îți șterge lacrimile doar ca să le pună la loc de o mie de ori mai dureroase.

Nu o să înțeleg, poate niciodată, cum poți să fii un trădător; să îi zâmbești cuiva și să îi fii alinare la greu, ca mai târziu să îi arăți adevărata față pe care o ai.

Mi s-a cam scârbit de oameni și de fața lor multiplă.

( via - insecure-star )

[dealerofdepression]

Povestea unei tinere...

Acum ceva timp am fost diferită. Viața mea nu era întotdeauna roz, poate chiar niciodată. Părinții mei nu au fost lângă mine iar asta m-a determinat sa lupt singură. Vârsta fragedă de 12ani a unei puștoaice este o vârstă în care începe să se definească și să caute scăpare prin anturajele din jur. Eu găsisem anturajul de care oricine cu capul pe umeri, ar fi fugit.

Școala nu mai era pe primul loc, acasă erau destule probleme, aflasem ce sunt țigările și băutura.

După un scurt timp, “prietenii mei” dispăruseră. Plângeam singură, rătăcindu-mă in alcool și fum de țigară iar depresia se instala in sufletul meu încet. Trecuse jumătate de an iar eu aflasem ce înseamnă să ai un iubit. Aflasem cum este sentimentul de a fi aproape violată. Norocul meu fusese că eram destul de convingătoare. Părinților nu le spusesem nimic, nici celei mai bune prietene. Îmi revenisem repede.

Alți băieți apăruseră in viața mea, primul sărut, primele fugiri de acasă, primele “zgârieturi” ... Care se transformaseră in adevărate tăieturi adânci. Apoi acest băiat apăruse...

Un băiat simplu, purta întotdeauna o șapcă verde. Era un tip din clasa a8a, eu fiind in a5a era o mare diferență in acea vreme. Trecuse timpul și eram împreună. Mai exact, trecuse o lună. Ieșeam mereu afară în noaptea târzie și râdeam. Apoi un băiat îmi spusese “Nu fi proastă, ești pariul lui!” Aflând lucrul acesta și știind că nu am ajuns in patul lui iar pariul nu se terminase, am decis sa renunț la el. Dar atunci in acel moment DEPRESIA își instalase toate uneltele cu care avea să se joace. Iar eu eram pierdută. O fetiță maturizată la o vârstă fragedă din cauza părinților, o fată naivă care nu avea pe nimeni care să o ajute, o fată care urla înăuntrul ei după ajutor, îmi place să spun chiar... o cauză pierdută!

[20deprimaveri]

?