#monorima

[opisicaneagra13]

și până la urmă, totu-i un mister

știu, vibrez acum pe o frecvență mult prea joasă, dar o să dau vina pe divina zi de iunie ploioasă.. eu rămân desculță, des cultă, nu-s vreo cenușăreasă, dar petrec un bal mascat c-un pahar de tămâioasă.

într-un final de zi, când toți se duc pe rând spre casă,

când simți cum noaptea greu și-adânc te-apasă,

tu-ncearcă să pui cap la cap orice gând și-angoasă,

să vezi ce anume din astă lume-n pace nu te lasă.

adună-n suflet flori și zâmbet, pe răni ia de le coasă,

căci oricum ar fi ea, deși nu crezi, viața e frumoasă..

rândurile-astea le-am scris în gând încă de-acasă,

de-abia acum m-am scos subit…

View On WordPress

[opisicaneagra13]

..azi sunt o tipă cumsecade

îmi ascult urechile cum cântă cu nervi tâmpite serenade, nu-s van gogh să mi le tai, azi sunt o tipă cumsecade.

scriu pe genunchi vers negru pentru zile albe, să nu uit cum mă simt acum, când pulsul scade și cum, din afară spre înăuntru, mă tot roade un sentiment ciudat ce mă coboară-n cascade, nu mă lasă în pace, mă tot împinge, mă arde, dă cu mine în toți pereții – plec, vine-n ambuscade. între zile și insomnii, sunt prinsă în năvoade. am slăbit, mi-au zis. mă simt – imunitatea-mi scade, și toate…

View On WordPress

[opisicaneagra13]

Dincotro răsare luna? Azi m-am lovit de o întrebare: Dincotro răsare luna? De acolo, de unde vine, cunoaște ea, oare, minciuna?

[opisicaneagra13]

Dor cu dor.

Am învățat atunci când mă credeam întreagă că nu-i nimic așa cum las eu să se înțeleagă. Toate gândurile îmi sunt străine, mă reneagă și spre mine vin cuțite mii, uite-le, aleargă să-mi taie liniștea mea cea sfântă, dar pribeagă.. Port în piept două inimi – una-i și slabă, și oloagă. Și îmi aleg cuvinte mute să mi le pun pe plagă și chiar nu știu cum să-i spun să se reculeagă, Suflete,…

View On WordPress