și până la urmă, totu-i un mister
știu, vibrez acum pe o frecvență mult prea joasă, dar o să dau vina pe divina zi de iunie ploioasă.. eu rămân desculță, des cultă, nu-s vreo cenușăreasă, dar petrec un bal mascat c-un pahar de tămâioasă.
într-un final de zi, când toți se duc pe rând spre casă,
când simți cum noaptea greu și-adânc te-apasă,
tu-ncearcă să pui cap la cap orice gând și-angoasă,
să vezi ce anume din astă lume-n pace nu te lasă.
adună-n suflet flori și zâmbet, pe răni ia de le coasă,
căci oricum ar fi ea, deși nu crezi, viața e frumoasă..
rândurile-astea le-am scris în gând încă de-acasă,
de-abia acum m-am scos subit…
View On WordPress
















