“Hei! Am fost prinsa cu niste lucruri zilele trecute, si azi.
M-am tot gandit ce sa-ti raspund si efectiv nu-mi veneau cuvintele. Cert este ca, nu vreau sa te simti aiurea din cauza mea, pentru ca, intr-un fel sau altul ne cunoastem si ar fi aiurea sa ne comportam ca doi tampiti. Nu am incercat sa te ignor, in prima faza, dar am vazut ca atitudinea ta a fost diferita, relativ si m-am gandit ca asa iti va fi mai usor sa treci peste. Stiu, sunt enervanta si nesuferita de cele mai multe ori, dar daca ti-am facut o promisiune, ca iti raspund la mesaj, e datoria mea corecta de a o face.
Apreciez faptul ca mi-ai spus ce simti, si sincer, cred ca esti un om extraordinar, doar ca, eu nu vreau sa fiu cu cineva acum. Nu vreau sa te fac sa bati pasul pe loc, avand in vedere ca sunt destule fete care sunt interesate de tine, numai eu am observat cateva :)
Apreciez si faptul ca nu mi-ai trimis nimic prin posta sau ceva, pentru ca, nu sunt adepta unui lucru atat de romantic.
Nu vreau sa vorbesc despre mine, pentru ca, in ciuda unor lucruri, sunt inca prinsa in trecut, si nu merg pe premiza "Cui pe cui se scoate”, pentru ca, consider ca, in prima faza, mi-as putea bate joc de un om nevinovat, care are doar ghinionul de a fi pus in situatia asta. Incerc sa par un om rece, doar pentru ca, nu vreau sa-i arunc altuia in fata problemele mele. Asta e modul meu de a trece peste. Asa am fost mereu, si stiu ca probabil gresesc, dar stiu ca as gresi daca as mai trage pe cineva dupa mine, doar pentru purul meu egoism, si neputinta de a trece singura prin problemele pe care le am. Sunt destul de stinghera, si sigur ai observat asta. Imi e usor sa fiu prietena cu cineva, dar cand simt ca lucrurile iau o alta intorsatura intru in panica, incercand sa nu dau alte sensuri unor lucruri care s-ar strica intr-un final.
Ma enerveaza destul de mult faptul ca, lucrurile astea devin din ce in ce mai tensionate, cand sunt prin preajma si am putea incerca sa fim capabili de o relatie de prietenie si colegialitate.
Avand in vedere ca ma lalai mult si nu prea stiu cum sa-mi gasesc cuvintele, am preferat sa-ti scriu, decat sa ne vedem, inainte de toate, pentru ca, nu stiu sa-mi exprim chiar toate gandurile atunci cand chiar am ceva de spus.
Nu vreau sa am o relatie perfecta, si nu vreau sa-mi gasesc un tip perfect, vreau sa-mi las timpul sa mai treaca si atat.
Nu vreau sa bati pasul pe loc si sa iti propui ca “vei fi aici oricand pentru mine” pentru ca, nu este corect fata de tine. Am observat cum te priveste Ana si cum incearca sa-ti atraga atentia. Am observat ca se simte prost cand tu nu o remarci. Poate ca si faza de atunci, a facut-o mai mult pentru ati atrage atentia, pentru a-si demonstra ei ca tie iti pasa de ea. Poate te-ai grabit, intr-un fel sau altul. Nu stiu.
Cert este ca eu nu merit pe cineva atat de bun ca tine, pentru ca, din vina mea, poate ca am fost ranita si la randul meu, probabil ca am ranit. D-aia vreau sa ma reculeg.
Sper ca ma intelegi si ca, relatia dintre noi va reveni la normal, pentru ca asta iti pot oferi acum. Sunt un om ciudat si destul de batut in cap, dar asta este modul meu de a-mi rezolva problemele. Fara ajutor, pentru ca, asa m-am invatat.
Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun si sper ca o sa fie bine de acum inainte, pentru ca stiu ca poti sa fii un prieten extraordinar, cel putin, asta am apucat sa cunosc la tine… asta si faptul ca poti sa fii extrem de insistent :))
Ps: nu pot sa scriu mai repede de atat, avand in vedere ca telefonul asta a cam luat-o razna. Am scris mesajul asta mai greu, pentru ca am vorbit cu tata intre timp.“
De multe ori mi-am pus intrebarea: "De ce oamenii buni sunt supusi la incercari grele?”. Cei drept, fac apel la zicala mea:“ Frumusetea este vazuta prin ochii privitorului.” dar printr-o prisma obiectiva, ajung la aceeasi concluzie: o fata extraordinara care a avut ghinionul sa intalneasca baieti care nu au stiut sa o aprecieze, care nu au stiu sa o pretuiasca, care NU au stiut sa TINA la EA! Pana acum mi-am creeat singur raspunsuri la intrebarea de mai sus gen:“Dumnezeu te iubeste si doar te incearca.”… dar acum un astfel de raspuns nu ma mai satisface…
