Ceasul pieptului
Croșetez în minte momente, cuvinte.. -Speram să taci, Nu-ți aud ceasul pieptului, spuse ea cuminte. -Dar nu înțelegi, nu vei înțelege, Că tu doar îți uzi obrajii, eu voi plânge. Tu cânți în serenade morbide, eu te voi strânge De mâini, de brațe, de șolduri și umeri Și din bucăți te voi crea, Îți voi găsi sufletul Și-l voi mângâia, Îți voi întâlni privirea Și-o voi colora Căci negrul tău mă sperie, Mă alungă, mă-ngrozește. Ore, luni, ani, ce-i timpul pentru noi? Dar tu tot mă privești cu ochii goi Și iar respiri adânc, mă-nmoi -Speram să taci, zise copila băiatului, Nu-ți aud ceasul pieptului.












