Știu, uneori fac alegeri greșite.. orgoliul asta nenorocit e de vina. Îmi pare rău, dar uneori nu sunt în cea mai buna versiune a mea.
Uneori îmi doresc doar sa plec, să plec departe. Familia e schimbătoare, azi te încurajează, mâine te descurajează.
Încerc să nu par afectat de ceea ce spun ei, dar e foarte greu. Sa nu pari, înseamnă să nu arăți și sa nu arăți e ușor. Dar chinul cel mai greu îl duci în sufletul tău, acolo unde doar tu poți pătrunde. Uneori in sufletul meu răsuna ecouri de descurajari. Îmi vine foarte greu să mă motivez, uneori mi se pare chiar imposibil.
Dar, eu sper că într-o zi lumea mea va fi mai buna. Voi avea familia mea, copii și soția mea. Trebuie sa gândesc pozitiv. Nu totul se rezuma la o cearta și niște critici/descurajări.
Nu oamenii controlează destinul, ci Dumnezeu.
Dacă ai o relație bună cu Dumnezeu și te încrezi în el, destinul tău poate fi mai bun. Doar trebuie să credem. Când auzim niște critici, ne apasa grijile. Grijile viitorului.
Scopul este să rămânem optimiști, să credem în Dumnezeu și să avem încredere în noi, apoi să mergem mai departe. Ziua de mâine o să fie mai buna!







