Mar 28, 2014
Vis de superblogger
O ireală primăvară se năştea tăcut
Mai susura un vânt alene, un strop de ploaie cădea abătut
Corăbii de hârtie rătăceau în asfinţit
Purtau un gând dintr-un cuvânt pierdut în ele, ce n-a mai amuţit.
Era un dor sau poate o întrebare
Sau un răspuns uitat, senin ca o îmbrăţişare
Prea strânsă, prea adâncă, prea de neuitat
Ce sufletul mi l-a umplut de atunci neîncetat.
Un SuperBlog părea că ar putea să…
View On WordPress