Dragoste sau frica
Dragostea s-a nascut in copii. O pierdem in timpul copilariei. Si apoi o reinvatam ca adulti. Tin minte ca atunci cand aveam 5, 6 ani ma jucam cu tiganii in fata blocului. Nu stiam eu sa urasc pe atunci. Nu stiam nici ca-s murdari. Nici ca vor sa imi fure papusile sau tancurile de plastic. Eu stiam ca vreau sa ma joc, si sa rad, si sa stau afara nonstop. Vedeti voi, nu stiam eu ce-I aia ura pe atunci. Si asta pentru ca nu stiam ce-I aia frica.
In multele mele aventuri cu autostopul, am avut o discutie extrem de interesanta cu un francez. Acesta mi-a explicat filozofia sa de viata:
“Vezi tu Maria, oamenii fac tot ceea ce fac numai din doua sentimente, instincte, numeste-le cum doresti; Fie din dragoste, fie din frica. Desigur, rar constientizam asta, dar daca te gandesti, asa este. Te duci la munca fie din dragostea pentru cariera, fie daca iti urasti munca din frica de lipsuri financiare. Rasismul. Cand un om uraste arabii, ii uraste din frica. Cand un om face voluntariat cu niste batrani, o face din dragoste. Si tot asa, tot ceea ce facem, are fie izvorul dragostei, or al fricii. Si de la cine vine dragostea Maria? De la Hristos. Poate vreodata dragostea sa vina de la Diavol? Nu, e absolut imposibil, el invata numai dragostea de sine, egoismul, narcisismul si ura pentru binele aproapelui. Si atunci daca dragostea e de la Dumnezeu, de la cine vine frica? Frica e clar de la diavol. Pentru ca frica se transforma in ura. Frica il indeparteaza pe om de la chemarea sa. De la fragoste.”
Si acum continui eu pledoaria mea pentru dragoste. Atunci cand iubesti cu adevarat nu mai cunosti frica. Sa ne amintim de Maria Tereza, a carei grija si dragoste pentru bolnavi a depasit granita fricii pentru propria sanatate, ea avand grija de ranile leprosilor.
Sau daca mergem mai aproape de casa, ne putem aminti de dragul nostru Valeriu Gafencu, care s-a jertfit din dragoste pentru aproapele. Valeriu si-a donat medicamentele unui evreu blonav, cu toate ca si el era bolnav de tuberculoza si medicamentele i-ar fi putut salva viata. Valeriu nu stia ce-i frica de moarte pentru ca el il avea pe Hristos in suflet si astfel dragoststea a putut invinge frica. Si a murit martir, din dragoste de aproapele. Mai aproape de noi, ma uit cu dor si drag la Claudiu si Rugina care si ei si-au invins frica din dragoste pentru oamenii de langa ei. Ei au murit, e adevarat, dar oare viata asta temporara poate fi vreodata deaspupra dragostei? Sau imi aduc aminte de odioasele atacuri ale Talibanului in Peshawer in 2014 cand peste 150 de copii si profesori pakistanezi au fost ucisi in rafalele de gloante. Imi aduc aminte de profesoara martira care si-a aparat cu trupul sau elevii. Alta martira care a invins frica cu dragoste si si-a castigat eternitatea.
Poate putem invata sa simtim cu suflet de copil, si sa ne pierdem frica pentru a recastiga dragostea.
