#sentimete

[unanonimcelebruu]

Mi se varsă marea din ochi,

Și doar stau în fața ei, în ceață o privesc,

Nu-s umeri pe care să las capul în jos,

Ascult valurile ce se plimbă pe mare,

Iar lacrimile amare fac valuri pe sub pleoape,

Le ascund sub ochelarii de soare,

Imi suflă vântul tomnatic în spate,

Începe să doară cea mai frumoasă rană,

E ascunsă sub un hanorac cu o glugă neagră.

[inger-printre-oameni]

[drogat-cu-sentimente]

Mai multe pe

| Drogat cu Sentimente - Tumblr

| Team Tamblăriștii - Facebook

[unanonimcelebruu]

Cândva eram doar un trecător în vizită,

Rătăcit pe străzi, printre clădiri și străini

Pierdut în artă și istorie sublimă,

Azi, tot un trecător în același loc,

Îndragostit profund, totul altfel acum

Rătăcit pe strazi, dar cu ea de mână,

Pierdut în bratele ei pe-o bancă ascunsă,

Primul sărut timid, în turn,

Un oarecare oraș, devenit al nostru de acum.

[unanonimcelebruu]

04:17, plouă, mai tare sau mai ușor,

Tună și uneori cerul se luminează, fulgeră

Mi se amestecă gândurile în cap,

Sunt mai confuz decat toată ziua de azi,

Ascult ploaia, încep să-mi pierd răbdarea

Dacă ieri iubeam să fac asta,

Acum nu mai simt emoția,

Stau la geam, privesc în gol,

Picăturile de ploaie mă țintesc ușor,

E totul atât de razna,

Mi-am pierdut vibrația,

Mă sting mai rău odată ce timpul trece,

Deja e 04:25, răsăritul se trezește

Eu stau, el merge…

[unanonimcelebruu]

Drumul… ăla pe care vii,

Dar același pe care poți să pleci… tu pleci…

Cerul… e același, chiar dacă vii

Sau poate pleci… din nou, tu pleci…

Ai să ajungi acolo unde eu nu-s… doar tu ești…

Uite norii, mai știi când ne prindeau zorii?

Eram noi, pătrunși de liniștea în doi

Nu ne păsa de nimeni, nici de ploi, nici de ploi…

Acum doar doi … singuri, fără noi…

S-a pierdut sintagma, eu-tu-noi,

A dispărut culoarea, acromatici de două ori

Eu beat, beat și amețit, iar beat,

Amnezic pentru tot ce am trăit,

Am ajuns iar în punctul de unde am pornit …

44 ̊38’04.7” Nord, 25 ̊24’28.5” Est

Punctul de unde am pornit,

Nu știm unde ne-am oprit…

Noi ne-am oprit…

Dar cine garantează că totul s-a sfârșit?

Poate totul… s-a sfârșit.

Poate acum…

La 05 și 35.

[unanonimcelebruu]

Am crezut în sufletul rece și înghețat,

Am crezut în omul indiferent și distant,

Am crezut în focul aprins, care încet s-a stins,

Dezamagirea din nou a invins,

Așa a fost scris din pix,

O altă poveste cu final trist,

Din nou singur, rece și inuman,

Sentimentele scoase din “black heart”,

Cu sufletul gol,

Dar împăcat c-am luptat și dat tot ce am,

Rămân același eu, care și înainte scriam,

Incă o iubire ce muză devine, în versuri e transpusă,

Rândurile scrise pe coli și papire,

Rămân încuiate în sertarul numit “amintire”,

Raftul 10, 9 coli pline si peste 2021 de cuvinte scrise.

[unanonimcelebruu]

Îndrăgostit de nopțile-n care răsuna liniștea,

Când de la geam mă privește luna,

Iar singurul sunet ce-mi atrage atenția,

E un mesaj de la ea.