GAURA ROMANĂ
La mine în oraş sînt galerii romane Unde se ascund boschetari terfeliţi, La mine în oraş sînt copii şi mame Care fug de păduri pentru că acolo există galerii în care dorm boschetari de tot felul, unii mai graşi dar cei mai mulţi slabi şi umflaţi de băutură.
În galeriile romane se ascundeau romanii odată: Acolo se duceau grele lupte pentru libertatea Imperiului Roman.
Chiar dacă nu aveau decât lumânări foarte scumpe şi de calitate, Romanii reuşeau să exploateze eficient aceste galerii misterioase În care ascundeau comorile lor închise în cufere grele şi tari Strânse în timpul unor lupte foarte importante cu barbari.
Care este secretul galeriilor, de ce le preţuim noi cu minţile noastre evoluate azi, la nivelul calculatoarelor din anii ‘50? Creierele noastre sînt cu siguranţă mult mai mari şi mai grele decât ale romanilor. Au avut şi ei meritele lor de cuceritori cruzi, Dar când au săpat galeriile subterane nu s-au gândit oare că vor eşua şi că nu vor mai fi deloc romane la un moment dat, ci doar nişte găuri?
Eu şi cu iubirea vieţii mele intrăm destul de des în găuri romane, Unde ne îmbrăţişăm şi stăm în frig rezemaţi de pietrele ude şi mari Buciardate crud de nişte sclavi prost hrăniţi acum două mii de ani. Iubirea vieţii mele se lipeşte de mine şi eu mă lipesc de pietre: E tot timpul întuneric şi totul este umed, mi-e teamă că o să fac penumonie în adâncul toraxului şi o sa fiu forţat să mă las de ciclism.
Mi-e frică să nu să calc un boschetar pe mână, să-i întrerup periferica De care sigur are mare nevoie în bezna asta antică şi îngheţată. Un liliac paranoic îmi mângâie obrazul în treacăt, încercând să mă seducă Dar eu sunt băiatul credincios unei singure iubiri, iar iubirea mea o ştie: îmi strânge cu putere geaca şi îmi mângâie materialul curios, încercând să îşi dea seama cât am plătit pentru ea.