Ieri
Ieri nu te știam; te căutam plină de dor, te strigam cu șoaptele inimii, te vedeam prin vise cu parfum de poveste, mă rugam să apari miraculos, să mă pot reflecta în privirea plină de lumină a ochilor tăi. Mâine poate te voi uita, rătăcindu-ţi sclipirea printre fotografii acoperite de praful timpului; poate mintea obosită de trecerea anilor nu-ţi va mai ști numele de rege al inimii mele; poate vom lăsa iubirea să piară, să punem pe seama egoismului totul. Cine ştie ce va fi mâine?











