Tolontan, superficialitate surprinzatoare
Prin piata am auzit de mai mult timp ca Tolontan ar fi unul dintre cei mai buni manageri de presa din Romania, dublat de un ziarist autentic. Nu stiu cine a scris articolul asta - managerul sau ziaristul - dar ma tem ca cel putin unul dintre ei nu se ridica la nivelul legendei.
Spune domnul Tolontan ca RRA are un buget anual de 100 de milioane de euro. De fapt, are cu aproape o treime mai putin, si anume 70 de milioane. Si pentru un manager si pentru un ziarist, diferenta este semnificativa si sensibila.
Pune domnul Tolontan in aceeasi oala si RRA si TVR, ca si cum banii s-ar cheltui la fel in ambele companii. De fapt, spre deosebire de TVR, RRA nu are pierderi, ba chiar a platit un fel de dividende angajatilor.
Implica domnul Tolontan ca bugetul RRA ar ramane la RRA. De fapt, jumatate din bani merg pe releele altei companii de stat care transmite semnalul postului public. RRA se intretine practic din taxa radio.
Vorbeste domnul Tolontan de "impactul public redus al TVR si RRA". De fapt, RRA este unul dintre liderii de piata pe segmentul radio.
Gaseste domnul Tolontan similitudini intre bugetele de publicitate din privat, incasarile statului din taxarea profitului firmelor, bugetul sanatatii, pe de o parte, si cheltuielile TVR si RRA pe de alta parte. De fapt, aici ziaristului i se poate pur si simplu reprosa ca i-au scapat analogii frapante intre aceste sume si dimensiunile piramidei lui Keops.
As fi curios care este pentru managerul Tolontan bugetul corect al RRA-ului. Pentru ca din istoria ultimilor ani se pare ca radioul s-a intins fix cat i-a permis taxa radio, nici mai mult, nici mai putin. Ca se puteau face altfel cheltuielile, ca e risipa, ca resursele nu sunt intotdeauna bine folosite - asta da. Dar eu unul nu cred ca restructurarea poate duce la cheltuieli reduse cu, sa spunem, 50 la suta.
Mult mai periculoasa si mult mai urgenta decat jonglarea jurnalistico-contabiliceasca facuta de domnul Tolontan cred ca este lipsa unui statut puternic al jurnalistului in societatea romaneasca. Acest lucru nu este mentionat nici de managerul Tolontan, nici de ziaristul Tolontan. Jurnalistul roman este extrem de vulnerabil fata de patron si politician. La postul public sau la cele private, jurnalistii romani sunt la nivelul zero al credibilitatii sociale. Aceasta este principala problema a mass-media romanesti, care nu este nici macar amintita in articolul domnului Tolontan.
Nota. Am mentinut terminologia folosita de domnul Tolontan de dragul unei coerente a limbajului. De fapt, unde pomeneste de RRA, domnul Tolontan se refera la SRR, care are in componenta mai multe posturi, printre care si RRA, dar si orchestrele radio.
