New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro
New Post has been published on http://bit.ly/2rjXhrr
Radio Europa Libera : Abandonarea zgomotoasă a partidului.
O nouă etapă
Iulian Ciocan
Protagoniştii traseismului ne spun mereu că abandonează un partid oarecare de dragul poporului. Nu de dragul lor, ci de dragul nostru…
În anii tranziţiei, a luat proporţii uriaşe un fenomen al vieţii politice. E vorba de abandonarea zgomotoasă a partidului. Un individ oarecare munceşte o vreme pentru o formaţiune politică, apoi, brusc, simte nevoia să sară într-o altă ambarcaţiune politică, mai viguroasă, mai plină de potenţialităţi. Dar nu e vorba de o simplă trecere dintr-un partid în altul, ci de o trecere zgomotoasă, cu declaraţii ritoase, cu convocarea mass-mediei, de parcă evenimentul acesta, saltul într-o altă formaţiune, ar fi un soi de minune a Lumii Antice şi noi, cetăţenii, n-o să mai putem trăi fără gălăgia asta. De fapt, zgomotul are o altă miză mai curînd. Cred că e un soi de mesaj către viitorul şef de partid, un soi de tribut plătit viitoarei ambarcaţiuni.
Aceşti protagonişti ai traseismului ne spun mereu că abandonează un partid oarecare de dragul poporului. Nu de dragul lor, ci de dragul nostru, stimaţi simpli muritori. Mereu m-a nedumerit aserţiunea asta dubioasă. E suficient să examinezi ce au făurit aici politicienii autohtoni de la 1991 încoace ca să înţelegi cît de tare i-a interesat pe ei poporul.
Ei bine, a fost o vreme cînd abandonările zgomotoase de partide se ţineau lanţ. Era un vacarm fantastic. Şi un haos incredibil. Săreau oamenii dintr-un partid în altul ca şi cum s-ar fi spălat pe dinţi. Şi cam toate partidele erau afectate de plecări. Şi se pleca în partidele mai viguroase pentru că, nu-i aşa?, anume din partidele mai viguroase se poate munci mai lesne pentru popor.
În ultima vreme, situaţia s-a modificat niţel. Partidele viguroase s-au împuţinat, au rămas numai două sau poate numai unul. Şi cei care abandonează zgomotos formaţiunile mici nu mai au spaţiul de manevră de altădată. Ei cam toţi aleg aceeaşi direcţie. E ca şi cum mai multe rîuri se scurg în acelaşi fluviu. Mai înainte erau mai multe fluvii, acum au rămas două sau poate numai unul.
Iar peste o vreme şi abandonarea zgomotoasă a partidelor mici ar putea să se termine. Pentru că cei care muncesc pentru popor vor face de la bun început alegerea “corecta” şi nu vor mai trebui ulterior să abandoneze ceva.
