@vladnimeni - Tumblr Blog

Am încercat să înlătur chirurgical o excrescență patologică cu dezvoltare rapidă la nivelul fiecarui țesut. Am încercat să te scot de sub piele pe unde mi-ai intrat, din degetele care te-au atins, din plămânii care te-au inspirat, din gândul care te-a adoptat. Dar mi a fost operatia un eșec. Cică nu aș trăi fără inimă.

#Malpraxis

Somn

Am să mă învelesc cu visuri Căci ziua mă înfioară, Am sa mă hrănesc cu clipe Care n-au îndrăznit să apară.

Am să mă topesc acolo Unde lumea nu mă doare, Lângă mine, cel de dincolo, Unde nu-mi mai trebuie soare.

#Somn

Acum

Acum când visez despre ce mi-a rămas din viață, Să-mi spui în soaptă cum să te iubesc. Inert în fiecare dimineață, Inopinant în fiecare seară, Sau discret atât cât mi-a rămas din viață?

Doar acum cât mai știu că sunt în viață Să îmi spui cum să te păstrez, În inimă într-un cub de gheață, Între gânduri ca pe un vitreg crez, Sau lângă mine atât cât mi-a rămas din viață?

#iubire

Când ești tânăr ai un milion de cuvinte de spus, vrei sa te cunoască lumea, vrei să cucerești Everestul. Când te maturizezi îți dai seama ca unele cuvinte sunt de prisos, devii mai selectiv cu lumea, faci un plan să cucerești Everestul. Când îmbătrînești îți dai seama ca doar câteva cuvinte contează, îți dorești ca prietenii să te cunoască cu adevărat și îți dorești ca Everestul să te apere de vânt și furtună.

#Everest

Ieri te-am căutat printre sălcii. Mi s-au plâns ca nu te-au văzut de mult. Azi te-am căutat printre plopi. Mi-au spus că sunt prea înalți să te vadă.

#Melancolie

Ziua în care mi-am adus aminte cum mă cheamă e ziua în care te-am uitat. Ziua in care am aflat cine sunt e cea n care te-am iertat. Acum, când știu cine sunt, tu nu existi. E noapte și asta e noaptea mea. Doar ziua a fost a ta.

#Ziua

Fără apoi

Eu cred că soarele mă doare

Undeva între nori și ploaie,

Eu văd cum plâng ninsoare

Între noi și asta iar mă doare.

Eu simt fisiuni de gânduri,

Ce-mi ard țesuturile moi

Și mă tem că aceste ruguri

Vor arde roua dinre noi și apoi.

#noi

E doar toamna în care nu mai sunt viu. Îmi cad ideile pictând aleea într-un icter cronic. Aștept dezghețul poate mi-le va rodi în speranțe.