tuesday.

Uneori câștigi, alteori înveți.

[wild-roses-things]

O să te aștept ca eu să ți fiu “acasă”

Dacă-mi vei spune să aștept o lună,

Eu o s-aștept și două, trei, chiar șapte,

Și nu contează de ce alții o să spună,

Eu te voi aștepta și zi, și noapte.

Dacă-mi vei spune să aștept un an,

Un an să fie, doi sau zece, nu îmi pasă,

Doar să știu că-ți sunt cel mai mare plan,

O să aștept ca eu să-ți fiu “acasă”.

Dacă-mi vei spune simplu să te aștept

Eu te voi aștepta o viață intreaga,

Cu sufletul la gura și lacătul la piept,

Și lasă lumea toată să nu mă-nțeleagă.

[wild-roses-things]

I choose you for life. I choose life for you.🤍

11:11

[wild-roses-things]

20 de ani nu am știut cum sa prețuiesc lucrurile. Acum am învățat sa pretuiesc viața.

Am intrat într-un proiect, prin care trebuie sa mergi acasa la oameni, sa vezi dacă mai sunt in viața, dacă au tot ce le trebuie, dacă au cu ce sa se încălzească iarna, dacă au unde sa și facă de mâncare. Am mers la fiecare in parte, neștiind ce exista in orășelul nostru micuț, am stat de vorba cu toți, tineri, dar și bătrâni. Alții o duc chiar bine, alții mai puțin. Astăzi de exemplu, m-am crucit. Am fost la o bătrânica, stătea singura. Era văduva de 8 luni. Stătea in apartamentul ăla din ‘89. Pe lângă întrebările pe care i le adresam, povesteam și despre viața ei. O scurta istorioara. Bătrânii au povesti interesante.. și triste. Cu lacrimi in ochi și cu un nod in gat, cuvintele ii erau pocite, ii venea sa plângă încontinuu, îmi spunea de soțul ei, cât de mult l-a iubit și cât de mult și-ar fi dorit ca el sa fie acolo.. îmi spunea de copiii ei, care sunt pe aici pe aproape și nu o cauta, iar ea e tot singura și nu o ajuta nimeni. La sfârșit de conversatie, când dădeam sa plec, am luat-o in brațe și i am spus ca mi-aș fi dorit ca eu sa fiu nepoata ei. Cine știe de când n-a mai primit o îmbrățișare ? Atunci mi am dat seama ca cea mai grea pedeapsa pe care o poți primi e Singurătatea.

Am plecat la alta casa.. am bătut la usa și tot auzeam “cine e? Cine e?” Nu înțelegeam de ce nu Răspunde mai repede. Când a deschis usa, femeia era pe jos, și se uita la mine. Când m am uitat mai bine, era oloagă. Nici măcar un scaun cu rotile nu avea. Si s-a târât pana la usa sa mi-o poată deschide. Apoi am plecat și pe drum mi am cerut scuze pentru toate lucrurile pe care le-am cerut. De acum o sa mulțumesc și atât.

[wild-roses-things]

Sa știi ca nu m-am prăbușit. Doar m-am asezat jos comod și aștept sa te întorci. Te vei întoarce. Când te voi zări, am sa ma ridic și am sa plec fără sa te mai privesc😘

[wild-roses-things]

- Viața nu e un film.

- Viața bate filmul.

- Dar in viața nu sunt mereu finalurile fericite.

🎬

[wild-roses-things]

I don t call nobody but u🤤

[wild-roses-things]

am urcat după încă un sărut, și m-am intors cu un "te iubesc"

[wild-roses-things]

Dumnezeu nu-ți dă omul pe care îl vrei, ci omul de care ai nevoie

[wild-roses-things]

Dacă ne despart 100 de pași, fă-l tu pe primul, iar eu.. promit că-i voi face pe cei 99 rămași.

[wild-roses-things]

Tu, nu știi, dar străzile pe care ne-am plimbat, le evit.

De mult nu mai pășesc pe asfaltul care este amprentat cu ai noștri pași. Deoarece, străzile care ne purtau noaptea târziu, sunt construite din planurile noastre, din săruturi, visuri, îmbrățișări și promisiuni. Aerul îți mai poartă mirosul, iar lacul lângă care atât de multe ori stăteam în tăcere, îți mai păstrează reflecția.

Melodia noastră preferată, nu o mai ascult.

O știi și tu. Îmi amintește de nopțile în care eram a ta, iar ale tale săruturi îmi pictau corpul nud. Palmele tale erau harta mea – harta iubirii. În ale tale palme citeam viitorul și tot ele îmi erau scut. Și, știi, am crezut în tine.

Ocolesc locul unde pentru prima dată ne-am întâlnit.

Acolo,  privirile noastre s-au intersectat și am fost convinsă că ne-am mai iubit într-o altă viață. Tu, știi, ți-am spus de atâtea ori că-ți cunosc ochii, iar pașii tăi i-am mai auzit, ți-am mai simțit buzele pe ai mei umeri, iar vocea ta mi-a mai spus „Te iubesc”.

Am plecat din casa unde erai peste tot.

Am șters fotografiile cu noi doi, iar amintirile le-am ascuns adânc în suflet. Am interzis creierului să-și amintească de tine. Te-am scos încet, încet din a mea inimă și înțeleg că mi-ai devenit un străin. Un străin care trece prin subterana de la Unic și nici nu-și amintește că într-o primăvară când afară ningea, în acel loc privirile noastre s-au întâlnit întâmplător.

Cu drag, Kari!💛

[wild-roses-things]

azi nu mă mai suporți și vrei să plec, dar mâine o să mă suni să mi spui că suntem un întreg, nu mai înțeleg, nici nu mă mai strofoc..

[wild-roses-things]

sunt puternic pentru că am fost slab, sunt lipsit de frici pentru că mi-a fost teamă.

[wild-roses-things]

05.10.2020

[wild-roses-things]

adio unui suflet defect.

[wild-roses-things]

Dacă mângâierile tale nu-l mai alină, lasă-l să plece.

Dacă e nevoie de argumente și de justificări pentru a-l îndupleca să nu te părăsească, dacă trebuie să-l convingi că-l iubești, atunci lasă-l să plece.

Dacă pentru a te iubi trebuie să fii altfel, să devii altcineva, atunci lasă-l să plece.

Dacă îți vinde doar speranțe deșarte, dacă nici nu te vrea și nici nu te alungă, lasă-l să plece.

Dacă ți-a spus deja că nu te mai iubește, nu-l implora, nu te agăța de el, chiar lasă-l cu adevărat să plece.

Lasă-l să plece, redă-i libertatea aceea pe care acum crede că a pierdut-o alături de tine, fericirea aceea pe care nu simte că o mai așteaptă în brațele tale. Deschide-i larg ușa casei și a sufletului și condu-l până în prag cu un zâmbet plin de dragostea aceea pe care i-ai dăruit-o mereu cât timp ați fost împreună. Lasă-l să plece și să rămână amintindu-și de tine demnă, caldă și frumoasă, senină și înțeleaptă, așa cum erai atunci când l-ai cucerit. Lasă-l să plece cu amintirea ta în prag urându-i noroc și fericire, surâzătoare și enigmatică, fluturând o batistă. Și după ce ai închis ușa în urma lui, plângi. Plângi atât cât ai nevoie, plângi mult, dar nicio lacrimă în plus peste. Apoi șterge-ți obrajii, limpezește-ți privirea să poți vedea cât mai bine și cât mai departe, îmbracă cele mai frumoase haine, machiază-te subtil și gingaș, apoi ieși în lume zâmbitoare, privind cu încredere înainte, dincolo de orizont. Undeva, cândva, vei întâlni un om cu o inimă frumoasă, iubitoare și caldă, care abia așteaptă să-i deschizi ușa sufletului tău...

Lasă-l să vină!

[wild-roses-things]

Au trecut luni de când ți-a ruinat inima. Ai făcut tot ce trebuia. Ai încercat să petreci mai mult timp cu prietenii tăi, te-ai plimbat până seara târziu, ai încercat să uiți de el în compania unui pahar de vin. Ai luptat cu tristețea care te-a rupt în bucăți. Ai încercat să crezi că tot ce s-a întâmplat a fost spre bine, că chiar meriți să fii cu cineva mai bun. Dar tot nu simți că ai suferit suficient pentru el. Nu poți nicidecum lăsa trecutul în urmă, să te eliberezi de el. Știi de ce? Spune: mai ești supărată pe el? Gândește-te … mărturisește. Furia și resentimentele te fac să te ții de ceva ce nu mai există. Ele continuă să te conecteze cu el.

Da, te-a rănit. Ți-a trădat încrederea. Și acum el este cel care continuă să-ți controleze emoțiile. Poate e suficient?Da, nu merită iertarea ta. Poate că nici nu și-a cerut scuze pentru ceea ce a făcut. Dar trebuie să o faci pentru tine – iartă-l. Nu imediat. Poate dura ceva timp pentru ca acest lucru să fie posibil. Dar atunci te vei simți eliberată. Nu vei mai fi legată de el cu nimic și nimic nu te va mai încurca să simți bucuria aceste eliberări. Vei obține libertatea.

[wild-roses-things]

Când spui „Adio”, asta nu înseamnă că faci un pas înapoi în viața ta. Acest lucru înseamnă că tragi o linie între ceea ce îți face viața mai bună și, dimpotrivă, te trage înapoi. Începi să ai grijă de tine și să încetezi să urmărești firimiturile de iubire pe care le-ai aruncat cu grație „de pe masă”.