— what you're doing here is murder.

I CAN'T BREATHE. I CAN'T SLEEP. I KNOW I CAN'T AFFORD YOU BUT ALL I CAN THINK WHEN YOU TAKE OFF YOUR MINK IS IT'S OVER. I JUST WANNA LOVE YOU. I JUST WANNA HOLD YOU CLOSE. WHAT YOU'RE DOING HERE IS MURDER WHEN YOU WHIP YOUR BODY SLOW. RENT ME YOUR BODY. I'LL PAY WITH MY SOUL. TAKE OUT MY HEART AS AN OFFERING. WHAT YOU'RE DOING HERE'S  M U R D E R

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Fiecare secundă care trecea o făcea pe Juliet să îl dorească din ce în ce mai mult pe Alexander. Nu neapărat într-un mod carnal, dar voia să îl cunoască în toate felurile posibile. Simțea că sub stratul gros de oțel și de gheață pe care îl avea la suprafață, va găsi ceva surpinzător. Spera doar să reușească să ajungă până acolo. Ea niciodată nu s-a descurcat prea bine cu băieții sau cu bărbații. De fiecare dată reușea să o dea în bară. Nu și acum, își spuse ea. Respiră încet printre buzele lui, sărutându-l iarăși după aceea.

Alexander nu și-a imaginat că va simți ceva pentru cineva. Nu știa exact ce simțea, dar ceva era în adâncul sufletului când venea vorba de Juliet. Pe măsură ce își apăsa buzele mai tare peste ale ei, își dorea să o aibă mereu sub protecția lui. Din primele secunde, de la primul contact vizual, a avut această dorință. Era conștient că ceea ce face e greșit atât pentru el cât și pentru ea. Pentru el din cauza problemelor de care este înconjurat și pentru ea din simplul motiv că și riscă viața stând lângă el. Dar în acest moment, nu mai conta nimic pentru el. Voia să o sărute până când amândoi rămân fără aer și ca și cum asta ar fi ultima zi din viața lui. Acum se întreba ce și-ar dori ea de la el. Poate că o făcea sperând că o va elibera, dar ceea ce ea nu știa era că nu mai era prizonieră, el voia ca ea să rămână fără ca el să îi impună să o facă, dar în același timp ar fi fost de acord să o lase să plece dacă asta ar vrea. Adevărul era că de când a adus-o aici a făcut-o mai mult pentru a o cunoaște, pentru a se apropia de ea. Bineînțeles că voia să își ia și revanșa față de tatăl ei, dar asta era partea a doua a poveștii, o parte neinteresantă oricum. E un adevăr pe care ea nu îl va afla prea curând, poate niciodată. Deja Alexander era conștient că în fața ei e un psihopat fără inimă, nu voia să creadă despre el ceva mai rău de atât.

[midsumner]

she appears in the moonlight  in the soft lull of time before darkness reigns absolute with a smile soft as the silk dress that caresses  her graceful dance, so gentle and warm  that adoration laps at her toes  in little waves of wistful sighs

ursila / name poetry ; no more please. (via versaillcs)

[wordsnquotes]

She’s not just a girl. She’s the only evidence of God that I can find on this entire planet.

St. Elmo’s Fire (1985), Dir. Joel Schumacher (via wordsnquotes)

[4am-reflections]

And the sweet little angel couldn’t keep her eyes off the devil.

4am (via 4am-reflections)

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Juliet și-a dus mâinile după gâtul lui, despărțindu-și buzele exact înainte de a le atinge pe ale lui. În ciuda trăsăturilor dure pe care le avea, Alexander avea niște buze moi și pline. Putea înțelege că nici lui nu i se părea cu totul firesc ce se întâmpla între ei doi acum, însă ea renunțase să mai acționeze pe baza gândurilor, ci își urma instinctul. Acum instinctul ei îi spunea că ar trebui să profite de ocazia asta pentru că până se lămurește totul între ei doi, e posibil să nu mai aibă ocazia de a îl săruta.

O singură întrebare a venit în mintea lui Alexander acum: De ce ceva atât de greșit se simte atât de bine? Și-a înconjurat mâinile după talia ei și i-a răspuns la sărut, fără să se mai întrebe nimic. Doar timpul îi va răspunde la toate întrebările care erau în mintea lui. Îi era dificil să o îndepărteze de el, ceea ce ar fi trebuit să facă în mod normal. Îi plăcea senzația pe care o avea când o săruta. Era o senzație de care nu ar vrea să mai scape vreodată.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Și-a întors capul spre el și i-a pus o mâna pe obraz. Toată acea energie care îl înconjura pe el, acum o aducea la viață pe ea. Dacă ai fi privit dintr-un alt punct de vedere, ce se întâmpla între ei doi era greșit. Însă niciunul din ei nu credea asta. De fapt, cel puțin Juliet nu o făcea. Pe măsură ce trecea timpul, era din ce în ce mai atrasă de el, exact ca un magnet. I-a mângâiat ușor buzele cu indexul ei, apropiindu-se încet de el.

Nu înțelegea cum a ajuns să se apropie atât de repede de o persoană. Nu a mai făcut asta niciodată până acum. S-a uitat spre buzele ei, apoi din nou în ochii ei. Ar putea petrece ore în șir uitându-se la ea fără să se plictisească. Ba chiar mai mult de atât, ar simți totul mult mai puternic decât simte acum. Problema era că nu știa ce sunt toate aceste sentimente noi pe care le simțea.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Și-a presat buzele, una peste cealaltă, dar nu a mai spus nimic. Nu putea să îi spună chestia asta în față și, în plus, nici măcar ea nu voia să o recunoască. Își tot spunea că a făcut-o pentru că Alexander nu se folosea de ea, dar respectivul bărbat ar fi făcut-o și, chiar dacă el spune că asta nu s-ar fi întâmplat, niciunul dintre ei nu poate să fie sigur de cum ar fi stat lucrurile dacă el ar mai fi trăit, iar Alexander ar fi sfârșit înjunghiat în gât. Numai gândul de a avea sângele lui pe mâini îi trimitea fiori, pielea ei reacționând insant.

A prins-o încet de mână și a tras-o în brațele lui, sărutând-o apăsat pe obraz. Toate chestiile astea legate de manifestarea afecțiunii, erau noi pentru Alexander. Dar îi plăcea ideea de a face-o cu ea. S-a lăsat pe spate până când s-au întins amândoi complet în pat și a început să se joace cu degetele prin părul ei. Nu mai spuneau niciunul nimic. Dar în comparație cu alte dăți, era o liniște plăcută în care el se bucura să o aibă pe Juliet în brațele lui.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Juliet a trebuit să se gândească puțin pentru a îi răspunde. Bineînțeles, imediat ce a auzit întrebarea, i-a venit în cap un răspuns, însă nu putea să îl admită. Nu acum. “Ce garanție aveam că o să pot să plec de aici? Ceva îmi spune că aș fi fost tratată exact ca o jucărie acum.” Se gândise și la asta când era acolo jos, însă primul lucru la care s-a gândit a fost faptul că era mai mult decât atrasă de el. Nu putea să îl lase să moară. Nu voia să facă asta.

"Nu, Carter te vedea ca cea care îl poate scăpa de mine. Probabil te-ar fi plătit cu o sumă mare de bani după ce o făceai și te lăsa să pleci. Așa a făcut cu majoritatea dușmanilor lui." Era sigur că în spatele a tot ce a zis Juliet, mai era ceva. Ceva ce el voia să afle. "Găsea diferite persoane care să facă treaba în locul lui, în schimbul unui favor. Deci altul trebuie să fie motivul tău, Juliet."

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

“Nu sunt sigură dacă să mă bucur că tu chiar ai crezut că o să te omor sau nu. Aș putea să mă bucur pentru că am gândit bine tot ce am făcut, dar nu ai încredere în mine…” A scuturat încet din cap în timp ce vorbea, folosind un ton jos. Și-a încrucișat brațele la piept. Pe fața ei se putea citea oboseala. Nu era acea oboseală fizică, obișnuită. Era una psihică. De când l-a întâlnit pe Alexander, Juliet a trecut rapid prin diferite stări și situații.

"Înțeleg ce vrei să spui și dă-mi voie să îți explic." S-a așezat pe marginea patului, fără să își ia privirea de la ea. ”Nu e neapărat vorba că nu aveam încredere în tine, ci că știam că dacă mă vei omorî, vei putea scăpa de aici. Așa că m-am gândit că poate chiar asta vei face." A ridicat ușor din umeri. ”Dar totuși nu ai făcut-o. De ce?" Alexander chiar încerca să găsească un răspuns la întrebarea asta pe care și-a pus-o din secunda în care Juliet l-a omorât pe Carter. Era biletul ei spre libertate. Și totuși, ea l-a refuzat.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Cât timp a ajutat-o să se spele pe mâini, Juliet nu își mută privirea de la el. “Nici măcar pentru o secundă…” Se opri și inspiră adânc. El era atent la mâinile ei, însă odată ce a început să vorbească, și-a întors privirea spre ea. Juliet reluă ce voia să spună. “Nici măcar pentru o secundă nu m-am gândit la posibilitatea de a-ți face ție asta.” Nu era sigură că el a înțeles ce a vrut să spună și nici nu avea un motiv pentru a îl înștiința, dar simțea că trebuie să o facă. Nu putea să uite privirile acide pe care i le aruncase el în timp ce ea încerca să tragă de timp.

Nu se aștepta ca ea să îi spună una ca asta. A înghițit în sec la auzul cuvintelor ei, părându-i rău că a subestimat-o acolo jos. S-a aplecat la nivelul ei și a sărutat-o scurt, apoi a dus-o înapoi în dormitor unde a îmbrăcat-o cu un tricou supradimensional negru pe care l-a găsit în dulap. ”Nu trebuia să treci prin ceva de genul acesta, dar mă bucur să aud că nu eu eram cel pe care voiai să îl omori."

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Nu îl auzea. A simțit că a tras-o de acolo, însă ea nu mai era conștientă. Se uita drept înainte, fără să se miște. Simțea cum sângele vărsat i se prelinge pe corp și regretase că a ales să îi taie gâtul. Nicio altă parte din corp nu ar fi eliberat atât de mult sânge dar nici nu asigurau o moarte sigură. Prinzând dintr-o dată de rochia ei albă, Juliet trage cu atât de multă putere de ea încât o sfâșie și o aruncă pe jos, privirea căzându-i și rămânând fixată pe mâinile ei. Murdare de sânge.

Lui Alexander i se păreau normale toate reacțiile ei și modul de a se comporta după tot ce s-a întâmplat. Ideea era că el nu știa cum să se comporte sau ce să îi spună să o poată ajuta. ”Haide să scăpăm de sângele ăsta și apoi să te schimbi." A dus-o înapoi în baie și el a rămas în spatele ei cu fața spre chiuvetă. A dat drumul la apa caldă și a ajutat-o să se spele pe mâini. Îl speria puțin întreaga ei stare. Era ca un roboțel sau ca o păpușa teleghidată. Dar ceea ce îl speria cel mai tare era că starea ei s-ar putea agrava.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

“Nu, Alexander.” A spus ea, negând ușor din cap. “Am făcut ce a trebuit, nu ce era bine.” A făcut brusc câțiva pași în spate, începând să se plimbe dintr-un colț în celălalt al camerei. A deschis ușa de la baie și a dat să ia un prosop, dar și-a văzut reflexia în oglindă și a rămas paralizată. Fața îi era plină de sânge, la fel și părul. Și-a despărțit buzele pentru a spune ceva, dar a rămas așa.

A oftat scurt și a privit-o cum se agita dintr-o parte în alta a camerei, de fiecare dată întorcându-se în direcția în care ea merge. A mers după ea și s-a sprijinit de tocul ușii de la baie, păstrând tăcerea. ”Hei, gata." A prins-o de mâini și a tras-o încet din baie. Nu știa exact ce să îi spună în momentele astea, pentru că nici ea nu știe ce se întâmplă. Se vedea după cât de speriată era.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Juliet a fost luată prin surprindere de sărutul lui Alexander. Întregul corp parcă îi furnica, atingerea buzelor lui fiind exact ca un șoc electric suportabil. Și-a ridicat ușor bărbia în sus și i-a răspuns la sărut, amețind ușor. Era o senzație pur și simplu feerică, mai ales după ce se întâmplase mai devreme. Amintindu-și de asta, Juliet șopti printre buzele lui. “Alexander, nu. E sânge.. peste tot…” Stomacul i se întorcea pe dos când se gândea la faptul că pe tot corpul ei era sângele acelui om al cărui nume nici nu îl știa. Singurul lucru care a făcut-o să uite a fost răspunsul lui Alexander.

"Ai făcut ceea ce era bine, frumoaso." A spus încet, lăsându-și doar o palmă peste obrazul ei, iar fruntea să se lipească de a ei. Nu îi plăcea că ea a trebuit să vadă și să facă una ca asta, dar poate că era mai bine așa. Poate în acest fel, ea va vrea să rămână lângă el. Dar prima data trebuia să o facă să se simtă în siguranță alături de el, ceea ce nu credea că va fi un lucru atât de greu.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Juliet a încercat să ignore privirile tuturor. Bărbații care lucrau pentru cel care a murit lăsaseră brusc armele jos. Îi era destul de greu să înțeleagă regulile nescrise ale lorzilor crimei și ale supușilor lor, însă bănuia că odată ce liderul lor a murit, ei trebuiau să schimbe taberele. Nu ar mai fi putut să stea acolo și îi era recunoscătoare lui Alexander pentru că o trăgea de acolo. Nu putea să se miște singură pentru că îi tremurau genunchii. Nu, greșit. Îi tremura întregul corp.

Odată ajunși în cameră, a închis ușa și i-a eliberat lui Juliet mâna. Nu știa exact ce să facă, dar știa un singur lucru: că nu se mai putea abține în preajma ei. Așa că fără să se mai gândească la nimic, a lipit-o de ușa din spatele ei și a sărutat-o, lăsându-și palmele pe obrajii ei. În secunda asta nu îi mai păsa nimic. O voia doar aproape de el și atât. Nu știa ce se va întâmpla după ce sărutul lor se va termina, dar era sigur că o să lupte pentru ea. O să lupte să nu îl mai vadă ca pe o amenințare, apoi o să lupte să o aibă lângă el pentru totdeauna.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Era singură între ei doi și rămânea fără timp. Dacă nu acționa mai repede, pierdea șansa și își punea în pericol singură viața. Bărbatul se oprise în fata ei pentru a îi mai spune ceva, dar Juliet nu putea să mai aștepte. Dintr-un gest rapid, i-a înfipt cuțitul in gât bărbatului. S-a ferit cât sângele îi țâșnea din carotidă, curgând în șiroaie. Rochia ei albă nu scapase. De fapt, tot corpul ei era acum acoperit de sânge, inclusiv mâinile și fața. Nu putea sa se concentreze acum la asta. I-a tăiat legăturile lui Alexander cu mâinile tremurânde și i-a lăsat cuțitul lui, ducându-și ambele mâini la gură. Simțind sângele peste tot pe ea, le-a luat rapid de acolo și mâinile au început să îi tremure haotic. I-a întâlnit privirea surprinsă a lui Alexander și lacrimile începeau să i se formeze in colțurile ochilor. El nu se așteptase ca ea să îl omoare pe bărbatul acesta. Credea pe el l-ar fi înjunghiat. Juliet nu ar fi putut să facă asta nici dacă viața ei ar fi depins de acest lucru.

Aștepta să simtă cum cuțitul îi atinge măcar pielea, dar nimic. În momentul când s-au auzit pași în jurul lui, și-a întors privirea, observând cum cuțitul era deja în gâtul lui Carter. Și-a despărțit buzele, fiind surprins de mișcarea lui Juliet, apoi s-a ridicat în picioare imediat ce ea l-a dezlegat. ”Faceți curat aici." Le-a spus oamenilor lui, fără ca măcar să îi privească. Se uita la Juliet care acum plângea și a prins-o de mână, trăgând-o afară din living spre scări. Ar fi vrut să o ia în brațe și să o consoleze, dar nu de față cu cei care lucrează pentru ei.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

A avut nevoie de tot autocontrolul din lume pentru a rezista privirii lui Alexander. Nu se uita spre el, însă simțea cum îi ardea pielea. Avea nevoia ca el să creadă că ea nu îl va ajuta, altfel nimic nu ar fi mers și nu avea alt plan. “Nu vreau să fac asta aici. E o cameră acolo. Înfig cuțitul in cine vrei tu acolo.” Zâmbetul de pe fața bărbatului o făcea să vrea să verse, dar s-a abținut. La comanda lui, doi bărbați l-au mutat pe Alexander in camera sugerată de ea, apoi a intrat alături de lider și a închis usa. A ocolit camera și s-a rugat sâ fie iertată pentru ce avea să facă în continuare. Nu era o persoană întocmai religioasă, însă nu comisese niciun păcat capital până acum. Poate doar adulterul. Însă nu se compara cu crima.

În continuarea nu spunea nimic. Dar nervii lui erau duși la extrem. Simțea că în curând va exploda. Privirea lui era oriunde în alta parte, doar în direcția lui Juliet nu. În secunda asta simțea doar dispreț pentru ea. Încă nu îi venea să creadă că ea va face una ca asta și cu atât mai mult, că moartea lui va fi așa. Își imagina ca va muri de tânăr, dar nu din mâinile unei puștoaice.

[alexandcrblack]

julietbcrnes:

Juliet era în camera ei, probându-și noile rochii. Alexander i-a propus să își reînnoiască garderoba, iar ea nu a refuzat. Stătea cu spatele spre ușă când aceasta a căzut. Auzise zgomote de jos și știa că se întâmpla ceva. Avea de gând sa ramana calmă și să improvizeze ceva pe drum. “Poți să mă ajuți? Nu reușesc să o închid.” Nu știa cine intrase, dar era sigură că nu era cineva din casă. A simțit două mâini brutale care au atins-o ca să îi încheie rochia. S-a întors cu fața spre el și bărbatul a prins-o de mâini, împingând-o afară din cameră. A coborât scările împinsă de el și nu a spus nimic când a ajuns in hol, observându-l pe Alexander legat. Deja știa cum o să actioneze. Spera doar ca planul să nu se întoarcă împotriva ei. A făcut contact vizual cu Alexander însă și-a mutat rapid privirea, apoi a fost împinsă iarăși, dar de data asta în brațele unui alt bărbat. După cum se comportau cei din jur, el trebuia să fie cel care era în spatele acestui circ.

Și-a ridicat privirea spre Juliet și a înghițit în sec. Ignora complet ce spunea Carter, era ultima lui grijă că îl voia mort. Voia doar să o scoată pe Juliet de aici în siguranță, fără să fie o victimă a tot ce se poate întâmpla. Alexander nu spunea nimic. Nici măcar un cuvânt. A înghițit în sec când lui Juliet i s-a înmânat un cuțit, dar nu a mai schițat niciun gest. Doar o privirea, dar nu la fel ca până acum. Ci într-un fel urât, oarecum plin de dispreț. Era sigur că acum ea îl va trăda și îl va omorî ca să poată scăpa de aici.