Sunt singură! Eu și lumea. Lumea împotriva mea! Prietenii m-au lăsat baltă! Lupt să zâmbesc dar cu care forțe? Nu mai am! Plâng mai mult decât zâmbesc! Sufăr mai mult decât sunt fericită!
Într-o zi nu voi mai rezista! Intr-o zi am să fac o nebunie. Și nu prea sunt mândră de gândurile astea! Dar nu știu cum să le scot din cap! Ma gândesc mereu la cum ar fi fost dacă nu m-aș fi născut! Dacă m-aș fi născut moartă! Dacă mama ar fi pierdut acea sarcină nenorocită! De ce să vină pe lume o fată cu gânduri și vise mărețe ca mai apoi lumea să le distrugă cu vorbe? Cu vorbe pline de venin!
Cum ar fi dacă aș muri în noaptea asta? Cum ar fi dacă mâine nu m-aș mai trezi? Cine ar suferi? Nimeni! Pentru că nu sunt iubită pentru ceea ce sunt. Nu sunt iubită indiferent de miile de defecte. Nu sunt iubită, nu sunt apreciată.
Și poate că mai zâmbesc, mai râd, dar nu sunt eu! Este o forță în mine care totuși mă ține puternică, dar noaptea, noaptea mă gândesc și mă întreb cum ar fi dacă... Noaptea mă gândesc la moarte, mă gândesc la ziua de mâine, mă gandesc la trecut, viitor, prezent. Ma gândesc ce ar fi fost cu mine dacă nu întâlneam anumiți oameni, dacă nu întâmpinam anumite situații.
Ziua nu determină cine este un om! Noaptea o face! Noaptea cunoști un om mai bine. Lacrimile ce îi curg pe față fără încetare. Țipetele în tăcere. Suferința i se citește în ochi.
Nopatea, dacă stai de vorbă cu cineva și vezi toate astea, îți dai seama că omul care ție îți părea fericit, plin de viață, optimist și fără probleme, este în schimb cel ce are nevoie de ajutor. Are nevoie de ceva ce nici măcar el nu știe. Dar totuși acel ceva este o îmbrățișare și o vorbă bună.
Și totuși acel om speră! Luptă! Visează! Încearcă din răsputeri ca viața lui să fie una bună. Dar nu reușește nimic din ce își propune. Acel om vrea să fie bine! Dar de ce să mai încerce când în jurul lui există atâta răutate? Pentru că este un om bun. Bunătatea nu se strică. Bunătatea rămâne acolo într--un colț de suflet și se ascunde, se acunde după suferință. Se ascunde de teama de a nu fi zdrobită. Zdrobită de vise spulberate din cauza unor cuvinte prost rostite.
Acel om încă speră. Încă iubește. Încă mai vrea ceva bun în viața lui. Acel om luptă pentru el. Dar până când? Cât mai poate lupta? Câtă putere poate să mai aibă un astfel de om. Un om care astăzi este! Dar mâine poate nu va mai fi. Acel om, mâine nu va mai fi!
Ieri, acel om a luptat. A încercat și a făcut tot ce a putut! Astăzi, acel om nu mai este! Și nimeni nu îl plânge. Nimeni nu îi este alături pe ultimul drum!
Nu l-a înțeles nimeni. Nu va mai fi înțeles. Cei ce nu l-au cunoscut îl vor ști de omul fără suflet, cel ce nu voia să fie bine situațiile critice. Acel om va fi cunoscut ca un laș.
Dar acel om s-a dus printre nori știind că a făcut ce a putut dar fără succes. Știe că a încercat ce a știut el mai bine, dar cu eșec. Și unde este acum, acel om, încă suferă.
dededos
jbbartram-illu
pixelskylines
annaxmalina
blakekathryn
discoholicmusic
