jurnal de asia

[jurnaldeasia]

Comprim spatiul, dilat timpul si sunt atat aici, cat si acolo. Inca. Persist.

[jurnaldeasia]

Trezirea la 05:00 am, plecarea la 06:00 pe doua roti si-un ac in crestere continua, un Kuala Lumpur amortit inca-n intuneric - pana la poalele Bukit Tabur-ului. Acolo, bezna totala. Echipati cu lanterne pe cap, am inceput urcarea. Ieri plouase torential pentru ore-n sir, astazi pamantul era ud si alunecos, stancile luceau in lumina mica si galbena iar radacinile si trunchiurile copacilor erau complet ude. Toate simturile-ti erau treze, miroasea a verde crud si umed, vedeai doar ceea ce-ti cuprindea lumina lanternei, din departare se auzeau cocosi matinali, palmele-ti erau ude si noroioase pentru ca urcai cu tot trupul. Teren abrupt, sfori ajutatoare pe care insa le ocoleam si o lumina matinala care se contura din ce in ce mai intens.

Ceata, nori - pluteau linistiti si adormini deasupra lacului. Vegetatie abundenta, frunze care luceau in lumina primelor raze de soare, un rasarit innorat si o adiere foarte fina. In departare se vedea un V in miscare pe apa, cel mai probabil un varan traversand apa spre celelalt mal. Timpul parea sa stea in loc, miscarea animalului, conturarea V-ul pe apa era insesizabila. Iti inchideai insa ochii, numarai lent pana la cinci ... ii deschideai si abia atunci observai distanta parcursa de la ultimul clipit.

Am savurat fiecare pas, fiecare incordare de muschi, fiecare alunecare si fiecare contact cu ud, murdar si abrupt.

La intoarcere am mancat intr-o suburbie, am mancat fara tacamuri, cu degetele, mi s-a explicat exact ce mananc, cum se prepara, cu cata meticulozitate. Intai am spart chipsurile de peste intre degete, desupra orezului. Apoi am inceput sa amestec condimentele cu orezeul, lemongrass si peste. O explozie de arome, parca si mai intensa gustata asa, direct cu degetele.

Ne-a prins o ploaie calda pe motor, stropi mari si incinsi, pantaloni lipiti de piele si radiam ... se vede?

[jurnaldeasia]

Cu pasi marunti si privirea cuprinzand totul, de jos in sus si circular, am parasit Boracay-ul citind litere mari pe o pancarda, din mers, fractiune de secunda: “Wishing you back. A million thanks and see you soon”... De obicei citesti “Drum bun!” dar aici era “Speram sa revii ... pe curand!”. Imi inchipuiam un chip bronzat, senin si zambitor, cu engleza stalcita si lumina-n ochi, spunandu-mi asta. 

Am imbratisat totul, am luat doua raze de soare cu mine si am plutit pe nori pufosi, spre continent ...

[jurnaldeasia]

Rasarit mi-am dorit, rasarit am primit. Pleoape deschise la un 04:30 adormit. In 30 de minute pe plaja deja surprinzator de luminoasa si la 05:30 un soare somnoros, ridicandu-se incet din spatele unei perdele ( draperii ) de nori.

Pasi pe plaja si labute vesele. Si codite zvantate-n aer cald. Cafea, conversatii despre departari si despre aici si acum, pleope adormite scaldate-n portocaliu matinal.

Au urmat apele turcoaz si cristaline, mici pesteri explorate pe apa si paddle boarding. Nuci de cocos proaspat aduse de pe insula-nvecinata, vocea-mi curioasa intreband daca se poate si raspuns afirmativ. Capacel taiat si-un pai infipt in nuca de cocos. Sorbitul permis.

[jurnaldeasia]

Reintoarsa-n Boracay si reintalnita cu chipuri deja familiare. O plaja pe care nu o cunoscusem, la apus si la reflux. Nisipul era umed si valurit, pe alocuri oglindea barci si umbre.

Pe-ntuneric, sub frunze de palmier, copile jucau sotron. Una mica rotunjoara facea bulgari de nisip. Unii pescarii isi odihneau trupurile pe nisip, altii echipati cu lanterne, porneau in larg.

Dialoguri vesele care s-au lasat cu o invitatie la cina. Motoare, spirite incinse, o scurta oprire sa cumparam peste proaspat si am continuat pe alei intunecate.

Un bungalow de bambus pe panta de deal la 10.000 km de casa, gust de prietenii filipinezo-romane si de peste la gratar, gatit si mancat la lumina a doua lanterne. Rasete si-un crac de blug mic, mirosind a detergent proaspat, atarnand deasupra mea si gadilandu-mi urechea. Si o pana de curent si o bezna totala pe toata insula. Cer explodand a stele si vizavi, printre impletituri de bambus, se gateste si se fredoneaza 'drops of Jupiter'.

Sa gusti experienta drumului prin ochi si simt de localnic, ce poate fi mai frumos si autentic ...

[jurnaldeasia]

M-am intors in Boracay cu acelasi Cessna, dar cu alta senzatie fata de prima oara. M-am intors cu o familiaritate si un drag care mi s-au conturat tot mai puternic in cele doua saptamani filipineze. Mi-am regasit camera si cele 15kg lasate aici. M-am amestecat printe localnici cu o dibacitate remarcabila ( si o modestie pe masura ) si ce a urmat in ultimele zile de Boracay, mi-a intarit dorinta de a reveni. Rau de tot.

[jurnaldeasia]

Apus de Coron, cald, calm si catifelat.

[jurnaldeasia]

In urma cu 3 ani, intreaga zona a fost sfasaiata de un tsunami. Acum, au ferme de corali ( prima imagine de sus ). 

Pestii vin si dau tarcoale in jurul barcii, sperand sa pupe un bob de orez sau un miez de paine. Fiecare specie are felul ei de a se manifesta. Unii pesti sunt foarte teritoriali si doar daca le tranzitezi zona, vor da frenetic din codita ca apoi sa aiba avantul necesar pentru a veni sageata spre tine si de ce nu, a te avertiza cu buzele lor mici si fine. Unii vin si inoata cu tine, isi misca aripioarele vesele si-ti acapareaza privirea prin coloritul lor. Cei negri si cei galbeni-dungati sunt foarte curiosi si vin aproape de tine iar daca te intorci 360 grade incontinuu, se vor intoarce o data cu tine urmandu-ti axa. 

In unele zone, in largul marii, nivelul apei e atat de jos, incat daca inoti deasupra coralilor, o faci cu mare grija pentru ca te despart doar 10-20 cm de ei si implicit de zgarieturi puternice. Am facut cunostinta cu ei in 3 locuri - si sunt foarte ... rigizi in abordare si la fel de spectaculosi de privit. Te lasi purtat de curenti si te trezesti deasupra unei mari de corali, cat vezi cu ochii sunt doar corali sub tine. Cu minime miscari superficiale si cu inima batandu-ti puternic in piept ( pentru ca ai o anumita doza de anxietate ), inoti impotriva curentului, spre orice directie care ti se arata cu apa limpede pana spre nisip.

Atunci cand vasele scufundate respira, scafandri le sunt plamanii. Iti apropii urechea si auzi bulele de aer ridicandu-se grabite spre suprafata - iar pe piele te gadila. 

[jurnaldeasia]

Fiecare iesire, diferita fata de cealalta. Insule, plaje si corali noi - de fiecare data. Oameni noi, portughezi, chinezi, taiwanezi, filipinezi, canadieni, americani ... luni de miere, iesiri de week-end sau saptamani de drumetii - toti mixati pe bambus plutitor. Printre ei, un cuplu. Vorbim, glumim, radem - erau portughezi - le povestesc despre atasamentul / dragostea mea fata de Portugalia, despre timpul petrecut acolo, despre locuri si oameni ... ca sa descoperim ca avem prieteni comuni - acolo. Cunosc 5 persoane in toata Portugalia si 2 din ele, sunt cunostinte comune. Care erau sansele? ... Le-am trimis o poza cu noi trei, celor de acolo si nu mica le-a fost mirare si bucuria sa ne vada impreuna - la 10.000 km de casa, in mijloc de turcoaz.

Desi in fiecare zi am vazut turcoaz marginit de alb, nu m-am saturat de priveliste - a fost ca o supradoza insulara - care mi se absorbea cu rapiditate si intensitate-n organism. 

Unele nisipuri erau umbrite de hamace atarnand nonsalant intre palmieri, altele erau perfect simple si fierbinti, fara urma de umbra. Pe unele insule poti dormi in bungalow-uri de bambus, pe altele doar le tranzitezi si doar distanta-ti dezlipeste ochii de ele, atat de frumoase si de neatinse sunt. 

Valurile sunt puternice doar in largul albstru-nchis, la tarm sunt blande si abia gadila nisipurile. In ape de pana 1m vezi pesti clown facand cerucuri printre tentacule de anemone si ii vezi pe cei mici mici, atat de mici incat te apropii tare pentru a-i vedea. Arata exact ca cei adulti, dar in mini miniatura. Parintii iti arunca priviri incruntate, din toate unghiurile - si tu te topesti pe loc.

Insulele nu sunt plate, ci bombate de mici dealuri si urcari care-ti deschid orizontul. Unele rasuna a cocosi, altele a porcoveti, altele a liniste si val.

[jurnaldeasia]

Impactul insulelor a fost un crescendo constant din Thailanda pana in Filipine. Unele ti se dezvaluie total pe masura ce te apropii de tarm, pe cand altele, ca asta, te surprinde. Ancorezi pe o parte a insulei, urci un mic deal la pas, esti intampinat de-un grohait de porcovan, treci pe langa un teren de baschet cu cosuri din bambus, ca apoi sa ti se contureze turcoazul intins in fata ochilor. Te plimbi de-a lungul plajei marginite de stanci, continui prin apa pentru a descoperi noi portiuni mici de nisip fainos. Te uiti imprejur si nu vezi pe nimeni, iti vezi doar umbra pe nisipul fierbinte si stii ca esti in companie buna.

[jurnaldeasia]

Timp de o saptamana, de la prima ora a diminetii pana spe apus, sunt pe apa, sub apa, pe piloni de bambus suspendati deasupra nisipului sau direct pe nisip.  Putin dupa ora 06:00 ma trezeste lumina puternica din camera. La ora 08:00 ajung senina la agentie, sa aflu incotro ma va duce ziua. Nu stiu de dinainte si iubesc asta - e ceva atipic mie sa abandonez orice planificare dar aici resimt asta ca pe o stare fireasca, naturala si nu mi-as dori sa schimb absolut nimic.  Descopar noi imprejurimi, iau pranzul pe plaje pustii, in mijloc de turcoaz. Totul e departe de lux extravagant. Valuri te stropesc din cap pana in picioare cand esti pe barca si insisti sa stai pe punte, in fata de tot ca sa poti sa absorbi intreg peisajul. Rochia-ti e luata de vant si intampinata de apa sarata - in mod repetat. Mananci partial cu o furculita si partial cu degetele flamanzi. Parul iti e lipit de fata sarata si ochii te ustura de la stropii care-ti ajung cu maxima precizie sub pleoape. Porti sandale doar pe uscatul ‘orasului’, in rest explorezi nisipuri, pietre si punti, doar cu talpile goale si cu receptorii de senzatii plini de nou si de fantastic.

[jurnaldeasia]

Cel colorat, fara nume, a fost atat de hazliu si de prietenos - facea cercuri in jurul meu si dadea vesel din aripioarele alea mici. El e destul de maricel insa. Iar pestii spada sunt o aparitie in sine - de obicei inoata sus, aproape de suprafata apei astfel incat ti-e greu sa ii vezi datorita luminii. Cei mari inoata elegant, pastreaza distanta insa cei mici se aventureaza aproape de tine, mai ales daca ai un biscuite sau un colt de paine. 

E o nebunie totala sa-i hranesti, apar tin toate directiile si efectiv navalesc asupra ta. Ajungi sa vezi doar multa multa miscare agitata si colorata in jurul tau si da, ajungi sa-i simti si pe piele pentru ca sunt curiosi si vin la pupat :) Uneori pupicurile se lasa cu mici ciupituri sangeroase, alteori doar cu o senzatie de gadilat marunt.

[jurnaldeasia]

Am luat pranzul pe bambus suspendat pe bucatica asta de nisip, intre stanca si apa. Am mancat alge crocante care-mi pocneau pe limba si am inotat printre zeci de stele de mare. Le vedeai la cativa metri una fata de cealalta, fie direct pe nisip, fie ascunse-n alge.

Cand te apropii incet de tarm si vezi astfel de locuri, iti casti ochii mari mari si vrei sa cuprinzi acea stare, cu tot ceea ce vezi si simti, cu mirosul sarat si intensitatea soarelui - totul, intr-o stare pe care sa o porti purta cu tine-n buzunar si la care sa ai acces ori de cate ori ti se face dor.

As purta cu mine atatea senzatii, in mici sticlute cu esente atat de puternice ... 

[jurnaldeasia]

Lagune de-un turcoaz obraznic de intens, insule mici cu plaje si mai mici si dealuri ondulate, munti in departare. Privind in jurul tau, din barca, ai impresia ca esti inconjurat de pamant, totul in cerc inchis - insa pe masura ce te apropii de tarmuri, vezi ca ti se deschid drumuri serpuinde, perdele de dealuri care de departe par unite. E atat de frumos pentru ca nu stii ce-ti ascunde urmatorul tarm. 

[jurnaldeasia]

Neasteptat de oscilanta-n altitudine e insula. De la campii largi, intinse aproape de nivelul apei (5% din suprafata), la dealuri perfect rotunjite acoperite de vegetatie (25%) si munti cu roci aprupte si ascutite la mal de apa (70%).

Intre pereti inalti si stancosi, partial acoperiti de verde, partial dezgoliti, am gasit un lac intins si linistit, la suprafata. Am inotat in apele calme dar atat de adanci ale unui lac ( Barracuda Lake ) care spre fundul apei ascunde mici monstrii inotatori. Asa o senzatie intensa ... aproape de roci aveai o vizibilitate foarte buna, apa atat de curata iar lipsa valurilor o mentinea clara. Vedeai forma stancii conturandu-se sub tine, pornind de la forme atat vizibile aproape de suprafata, ca apoi sa se piarda incet incet spre adancuri - unde vedeai doar un albastru intens. Raze de lumina parca veneau din acel albastru iar imaginatia iti juca feste, stiind ca sub tine apa se continua pana spre 40m, spre pesti care pazesc adancurile. Fiind complet sub apa, tinandu-ti respiratia, iti simteai bataile inimii atat de puternic si in fata ochilor, suprapus cu peisajul real, mintea-ti proiecta alte imagini, desprinse din filme... ‘grozave' ;)

[jurnaldeasia]

Viata subacvatica e atat de colorata si ascunde vapoare japoneze din al Doilea Razboi Mondial - vapoare care sunt acoperite de corali si inconjurate de multi pesti curiosi si jucausi. In functie de inclinatia vaselor, le vezi fie doar botul, fie un intreg lateal. Daca te duci mai jos cu privirea, conturul isi pierde forma intr-un albastru tot mai inchis. Ma fascinatia senzatia. 

Am intalnit pesti atat de jucausi ( cel colorat din a doua imagine ) care efectiv faceau cercuri in jurul meu si inotau alaturi de mine pentru mult timp, lasandu-ma sa ma bucur de ei; am intalnit altii atat de teritoriali incat isi luau avant si veneau sageata spre mine - unii ajungeau sa-si puna buzele pe mine si da, pisca usor, altii veneau doar la intimidare si recunosc ca pe cat de mici de mici erau fata de mine, pe atat de respectuaparcasa eram si dadeam inapoi pentru ca in apa, simti ca nu e mediul tau - esti parte din el, dar totusi ramai vizitator. Pestii clown ( Nemo ) sunt atat de dragalsi! Stau preponderent in perdeaua lor de corali si iti arunca priviri serioase. Se lasa gadilati si acoperiti de tentaculele coralilor ca apoi sa faca opturi printre ele.

Meduzele ... se vedeau de la suprafata apei, erau atat de mari incat ghemuita fiind, m-ar fi acoperit lejer. Pasnice se deplasau incet si elegant - iar tu aveai grija sa nu le atingi din greseala, asta in cazul in care nu voiai sa-ti amorteasca mana sau piciorul pentru vreo 30 de minute, doar :) Aici, in jurul altui vapor scufundat, vizibilitatea era mult mai redusa, vedeai doar la putini metri in jurul tau si stiai ca meduzele pot aparea din orice directe, chiar si de sub tine - si erau multe, atat de multe incat principala atentie era sa te feresti de ele. Inotai incet pentru a le putea distinge forma din timp. Asa intense iti simteai miscarile, asa expus te simteai acolo, in acea partiala vizibilitate, deasupra a zeci de metri de apa abisala si inconjurat de minunile astea albe, atat de blande, neatinse. 

[jurnaldeasia]

Un Cessna mic,  noua persoane si un zbor lin, altitudine joasa, Boracay spre Coron. Peisaje mai frumoase ca pe ruta asta, in niciun alt zbor n-am vazut. Din albastru-nchis in turcoaz, de la teren lin la munti, de la camp arid la verde crud. Si deasupra norilor si a umbrelor lor <3