Timp de o saptamana, de la prima ora a diminetii pana spe apus, sunt pe apa, sub apa, pe piloni de bambus suspendati deasupra nisipului sau direct pe nisip. Putin dupa ora 06:00 ma trezeste lumina puternica din camera. La ora 08:00 ajung senina la agentie, sa aflu incotro ma va duce ziua. Nu stiu de dinainte si iubesc asta - e ceva atipic mie sa abandonez orice planificare dar aici resimt asta ca pe o stare fireasca, naturala si nu mi-as dori sa schimb absolut nimic. Descopar noi imprejurimi, iau pranzul pe plaje pustii, in mijloc de turcoaz. Totul e departe de lux extravagant. Valuri te stropesc din cap pana in picioare cand esti pe barca si insisti sa stai pe punte, in fata de tot ca sa poti sa absorbi intreg peisajul. Rochia-ti e luata de vant si intampinata de apa sarata - in mod repetat. Mananci partial cu o furculita si partial cu degetele flamanzi. Parul iti e lipit de fata sarata si ochii te ustura de la stropii care-ti ajung cu maxima precizie sub pleoape. Porti sandale doar pe uscatul ‘orasului’, in rest explorezi nisipuri, pietre si punti, doar cu talpile goale si cu receptorii de senzatii plini de nou si de fantastic.