Lumina Eterna

  Dacă vrei să vorbim despre orice, îmi poți lăsa un mesaj. Nu sunt un cititor înrăit, deci cu siguranță nici scriitor.. ce tot vorbesc, nici măcar domeniul în care îmi doresc să lucrez nu are deloc legătură cu asta, dar poate  așa îmi pot lua „o piată de pe inimă” spunând tot ce am pe suflet și în minte.  

[lumina-eterna]

Tu nu realizezi cat de mult te iubesc

“Tu nu realizezi cat de mult te iubesc”, i-am spus, atunci cand si-a gasit pe altcineva. Si tie ti se parea ca si cum sunt nebun ca iti spun asta in astfel de momente. 

Nu am mai simtit niciodata atat de mult pentru cineva, si situatia nu m-a avantajat deloc.

Ai simtit si tu ceva pentru mine, chiar tu mi-ai spus ca e ceva puternic, dar nu puteai sa te desparti de actualul tau prieten asa pur si simplu.

“Sunt dispus sa astept oricat e nevoie pentru tine”, i-am spus eu, in timp ce stateam seara tarziu pe o banca, intre niste blocuri.

“Dar realizezi ca asta ar putea insemna si ani”, mi-a spus.

Si nu mi-a pasat. Oricat timp era necesar, eram dispus sa astept, totul merita pentru ea. Ne-am sarutat. A fost unul dintre cele mai minunate saruturi cu tine. Speram ca timpul sa se opreasca. Speram ca de acum inainte de fiecare data va fi la fel. Chiar daca pana la tine dura cam o ora sa ajung pe jos, as fi repetat acel drum de 1000 de ori zilnic doar ca sa te vad. Am fugit amandoi prin ploaie in seara aia. Te-am condus pana acasa dar parca nu voiam sa se mai termine seara. Eventual trebuia sa ma intorc, era deja trecut de 2 noaptea si aveam destul de mers. Chiar daca nu te mai vedeam pana a 2-a zi, in drumul spre casa simteam asa o bucurie mare, toata viata parea roz. Aveam din ce in ce mai multe sperante

Iar acum, pur si simplu, ai deciz sa te desparti de fostul tau prieten si sa incepi o relatie cu alta persoana pe care abia ai cunoscut-o. 

Totul s-a distrus in jurul meu. In seara in care am aflat asta simteam ca si cum toate sperantele au fost faramitate. Totul era negru in jurul meu. Nu mai suportam. M-am descarcat cu multi pumni in masa si in perete, dar nu era suficient.

Deja a trecut o luna de cand am aflat.

Timpul rezolva totul? Dar de cat timp e nevoie? Desi m-ai distrus complet, tot nu imi pot lua gandul de la tine. Cand te vad cu el, nu ma mai pot gandi la absolut nimic. Seara adorm greu cu gandul la tine, iar cand adorm te visez. De ce e atat de greu sa trec peste tine? Sa ajung in punctul in care nu mai simt nimic? Cand ma gandesc la cata durere mi-ai provocat, totul e oribil. Ma simt ca si cum nu vom mai vorbi niciodata. Dar nu vreau asta. Dar poate decizia asta e cea mai buna.

[lumina-eterna]

O viață fericită

E un sentiment ciudat și într-un fel amuzant când cineva nou apare în viața ta și brusc uiți de toate problemele. Când apare o nouă speranță, un nou motiv de a fi fericit. E un sentiment diferit atunci când datorită cuiva ți se șterg din minte toate speranțele trecute.

Și cu toate astea, o nouă confuzie apare. Zeci, sute de momente de confuzie în care nu știi dacă acea nouă persoană este cea potrivită, dacă ce se întâmplă deja între voi este ceva serios sau doar o iluzie a imaginației tale.

Nici nu știu cum a apărut această atracție din ambele părți. Totul trebuia să fie doar un joc între noi. Dar aparent a fost mult mai mult de atât. Totul a evoluat foarte rapid, mult mai rapid decât eram obișnuit. Dar totul a fost minunat, un val brusc de sentimente minunate, parcă viața mi-a fost brusc schimbată.

Dar cu toate astea, apare frica de distanțare. Nu am siguranța că vei rămâne pentru mult timp altături de mine, eram conștienți amândoi de asta de la bun început, deja aveai pe cineva alături de tine, dar tot nu ne-am putut ascunde sentimentele. Cu fiecare zi alături de tine ajung să simt din ce în ce mai mult, deja simt că mi-ar fi foarte greu să nu mai fim la fel. Uneori cu fericirea apar și unele „costuri” care ne pot răni foarte mult. Dar speranța că vei rămâne alături de mine persistă tot mai tare.

[lumina-eterna]

Stare euforică

Stând fumat, lipit de peretele rece al bucatariei, singur în întuneric, luminat doar de lumina laptop-ului din care se auzea muzică, Pink Floyd mai exact. Acel moment când nu mai știi ce e cu tine, când tot ce e în jurul tau dispare într-o senzatie euforică bizară. Închizând ochii, văd un tunel care nu se mai sfârșește. 

Nu știu dacă eu sunt cel care tremură sau lumea din jurul meu. Un moment care durează câteva minute, dar care te face să privești viața total diferit, dintr-un unghi abstract pe care nici măcar nu ți l-ai fi putut imagina. 

Și cu toate că totul este abstractizat în jurul meu, gândul către tine devine din ce în ce mai puternic. Îmi apar imagini în care tu ești centrul efectiv al gândirii și al faptelor mele. Nu e un sentiment trist, nu mai simt tristețea, dar tot am un mare dor de prezența ta.

[lumina-eterna]

Ritmuri vechi

Îmi e dor de momentele petrecute alături de tine. Când stăteam amândoi pe o bancă și ascultam ritmuri vechi. Cred că și muzica ne-a apropiat foarte mult. Acele sunete din anii 60′-80′, și nu numai, m-au legat foarte strâns de tine. Din păcate nu știu cât de mult te-au legat și pe tine.

Am unele melodii pe care le ascult de dimineață până seara, amintindu-mi de tine. Încerc să nu le mai ascult, să trec peste, dar e greu să renunți la melodiile tale preferate, la cei mai minunați artiști care mai sunt sau nu printre noi.

Și la fel de greu îmi este să renunț și la tine.

[lumina-eterna]

O viață nouă

Uneori te caut în alți oameni. Încerc sa te uit, dar tot tind să interacționez cu persoane care au ceva din tine. Sau poate doar nebunia mea vede o parte din ființa ta peste tot.

Aș putea avea o noua viață. Datorita facultății am avut ocazia să îmi schimb orașul, pot incepe totul de la capăt. Noi persoane, noi povești de viață, totul se poate schimba.

Aici am cea mai mare ocazie de a trece peste tine, de a incerca să îmi uit sentimentele. Dar asta s-ar intampla cu greu. Încerc sa nu îmi imaginez o viață fără tine, lumină eternă din sufletul meu, dar cu fiecare zi care trece, speranța mea la o viață fericită se minimizează din ce în ce mai mult. Știu că trebuie să mă obișnuiesc la o viață fără prezența ta, fara tot ce ești tu, dar sper că voi reuși să realizez că ai fost doar o simplă persoană trecătoare din viața mea, care deși a avut un impact imens asupra vieții mele, a plecat prea brusc spre alte persoane, plictisită de „monotonia” mea, lăsându-mă într-o oarecare singurătate.

[lumina-eterna]

Clipă trăită, pierdută în timp

Mă gândesc încontinuu la singura noapte pe care am avut-o împreuna. Speram că o să rezolve totul între noi, că vom privi lumea cu alți ochi. Dar mai mult m-a lăsat cu o dorință și mai puternică de a te avea, de a te auzi, de a simti prezența ta. Iar pe tine, probabil doar cu o continuă indiferență asupra mea.

Nu am putut dormi. Te țineam strâns în brațe ca și cum nu mai exista o a doua zi. Voiam să trăiesc fiecare moment. Stăteam cu capul în părul tău proaspăt vopsit, inhalând fiecare gură de aer ca fiind ultima. Nu voiam nimic altceva decât ca timpul să se oprească, să fii o prezență eternă în brațele mele. Ore în șir am stat nemișcat, lipit de tine, simțindu-ți fiecare bătaie a inimii și fiecare suflare.

Am încercat să trăiesc fiecare clipă, să o tipăresc bine în memorie, iar timpul trecea fără oprire. Voiam ca acel moment să nu se termine.

Dar s-a terminat..

Simțeam nevoia de a rămâne acolo pe vecie.

Simțeam că locul meu spiritual este lângă tine, că nimeni nu ne va putea sta în calea viselor noastre, a speranțelor încătușate.

Dimineața parcă nu mai voiam să cobor din patul tău. Stăteam amândoi și vorbeam despre ce s-a întâmplat. Amândoi ne revenisem din starea euforică de „fumați” și ne trezeam la realitate. Acea discuție de dimineață am simțit-o ca și ultima de acest fel. Aproape o ora am mai reușit să capăt lângă tine. Dar nu a fost de ajuns.

De atunci nu ți-am mai văzut chipul, nu ți-am mai simțit corpul în îmbrățișările mele. Nu a trecut mult timp de atunci, dar în sufletul meu se simte ca o eternintate. De atunci mă gândesc fără oprire la acele ore. Ascult de dimineață până seara aceleași melodii pe care le-am ascultat în acea seară în timp ce fumam și mă gândesc la tine în fiecare clipă singuratică, fără prezența ta în jurul meu.

Încerc să trec peste, dar cu fiecare mic „progres”, apare altă ocazie cu care îmi întorci lumea peste cap din ce în ce mai mult.

[lumina-eterna]

Îndoială în realitate

Poate tot ce a fost între noi au fost doar filme din capul meu. Poate niciodată nu am avut acea conexiune „spirituală” la care tot tânjesc de atâta timp. Poate mi-am facut prea multe speranțe degeaba. Poate am crezut tot timpul ăsta că ești altcineva, personalitatea ta fiind în totalitate, sau poate parțial, conturată de dorința imaginației mele.

Sau poate totul a fost real, nici nu mai știu.

Poate doar „micile noastre separări” au ținut de imaginația mea. Când nu îmi vorbeai ma gândeam la ce e mai rau. Când te vedeam zâmbind, o parte din mine schița un zâmbet alătri de tine pentru că într-un final ți-ai găsit fericirea.. Dar cealaltă jumătate a mea tânjea în tristețe pentru că nu eu eram motivul din spatele zâmbetului tău.

Nu mai știu ce să cred. Vreau în fiecare seară/zi să te văd, să îți scriu și să vorbim iar ore la rând despre viață, filme, oameni și orice alt lucru, oricât de spiritual sau nu era.

Deși urăsc să îmi arăt sentimentele, îmi e nespus de dor de tine. De glasul tău, de râsul tău, de gândirea ta, de tot ce erai tu. 

Și nu știu ce să fac ca să recapăt totul..

[lumina-eterna]

Soare

Lumea devine din ce în ce mai întunecată. Odată cu ea răsare și dorința mea eternă de a te strânge iar în brațe. 

Exact ca un soare ai aparut în viața mea. Printre miile de stele te-ai remarcat prin strălucire. Mi-ai luminat viața, m-ai învățat ce înseamnă să trăiesc, să iubesc. 

Dar apoi ai plecat să luminezi alte locuri. M-ai lăsat în întuneric, cu dorința de a resimți căldura ta. În frigul sufletesc simt din nou singurătate. 

Dar te întorci. 

Iar și iar, mă încălzești cu razele tale, cu gândul tău abstract. Oare înțelegi că nu poți găsi iubirea peste tot? Sau mă consideri doar ca o marjă de siguranță? Un umăr pe care poți plânge oricând, fără să te simți judecată. Cu toate astea, în acele momente mă ridici la cer, din ce în ce mai aproape de tine. Iar apoi iar mă lași. Poate cu timpul îți vei opri această oscilație veșnică și mă vei găzdui în lumina sufletului tău.

[lumina-eterna]

Fără tine

În fiecare seara stau până târziu și mă gândesc la tine. Tu ești singurul meu impuls. Lumina care arde în mine și mă trezește la realitate.

Doare gândul că poate peste ceva timp nu ne vom mai vedea, nu ne vom mai vorbi și nu iți voi mai mirosi parfumul tău minunat mă ucide din ce în ce mai tare.

Nu credeam că voi simți atât de multe lucruri pentru o persoană. Nu am mai simțit asta până acum. Chiar dacă uneori mă rănești cu vorbele tale, nu îmi pot opri gândul de la tine. Ești prima persoană care m-am înțeles cu adevărat.

Nu știu dacă aș putea trăi fără tine.

[lumina-eterna]

Momentul nostru

Am avut momentul nostru.. Acel moment în care amândoi aveam sentimente unul pentru celălalt. Acum am rămas doar eu cu speranțele mele. 

De ce?

Am fost prea prost să realizez asta atunci. Credeam că sentimentele sunt doar unilaterale, că tu nu mă vezi decât ca o altă simplă persoană trecătoare din viața ta. Dar m-am înșelat pe moment. Nu aveam experiența necesară să îmi dau seama de subtilitatea ta. Eram prea orbit de farmecul tău. Și încă sunt..

Anii au trecut. Nu mulți, ce-i drept, dar suferința a rămas.

Recitesc mesajele tale și realizez șansa pierdută. Nu mi-am dat seama. Am fost și am rămas băiatul timid, care nu a fost în stare să îți spună ce simte cu adevărat. Chiar tu mi-ai spus, într-un mesaj vechi tocmai recitit, să fiu direct. Aparent, reacția mea de a te întreba daca vrei să ieșim a doua zi a fost cea corectă. Dar atât. Nu am fost în stare să îți spun mai mult. 

Regret.

Regret că ți-am risipit timpul, meriți mai mult. Poate de asta nu am avut niciodată curajul să îți spun ca te iubesc. Nu am crezut că îți pot oferi tot ce îți dorești în viață.

Acum tot ce pot face e să aștept iar un semn de la tine. Îți sunt mereu alături (iar tu știi asta deja, ți-o spun de fiecare dată când am ocazia), și sper ca într-o zi să îmi înțelegi sentimentele.

Sper să nu fie prea târziu..

[lumina-eterna]

Discuție cu un prieten

Discuția dintre mine și un prieten, reconstituită într-un limbaj puțin mai formal și mai diferit:

„Mi-am găsit și eu o tipă pe Tinder”, spuse el, „e la facultate aici, în oraș cu mine, și pare drăguță. Ne-am văzut deja de câteva ori și ne-am și sărutat.”

„Dar ce rost are să aveți o relație? Tu pleci la facultate în cateva luni într-un oraș la peste 300km. După ce vei face dacă relația ta cu ea va fi una specială?”

„A da crezi ca va ține atât de mult relația asta? Asta e așa de plictiseală mai mult.”, sau poate nu a spus chiar plictiseală, dar a fost apropiat de acest cuvânt. „După ce plec, oricum o să îmi găsesc alta”.

Acum serios, relațiile au devenit atât de banale? Sunt singurul care mai crede, sau cel puțin vrea să creadă, în relațiile bazate pe iubire adevărată? Ce rost are să te prefaci că iubești pe cineva? Să iți pierzi timpul cu o persoană pe care nu o iubești? Și pe lângă asta, poate îi irosești și ei timpul. 

Cred că asta e problema cu multe persoane. Încep o relație fără să se cunoască bine, cine știe, poate chiar o relație de durată, iar dupa câteva săptămâni, luni sau chiar ani, realizează că persoana de lângă ei nu mai e cine părea odata. Și așa apar certuri, suferințe și toate cele.

Doar eu nu pot percepe o relație dacă nu există iubire adevărată din ambele părți? Poate sunt eu prea de „modă veche”, sau lipsa mea de experiență în relații își spune cuvântul aici. Dar prefer așa, o viață singuratică și sinceră, decât o viață plină de iubire și promisiuni false.

[lumina-eterna]

Cum ar fi dacă..

Cum ar fi dacă ai primi înapoi toată iubirea pe care o oferi? Să fii cu totul dedicat pentru o persoană , iar aceasta să aibe aceleași sentimente pentru tine? Să te trezești în fiecare dimineață alături de cea iubita, având liniștea interioară pentru a trece peste o altă zi haotică într-o lume nepăsătoare.

Oare pentru toți există acea persoană? Nu îmi pot închipui o viață singuratică, traită în umbră, având eterna dorință de a iubi cu adevărat pe cineva.

Oare dragostea adevarată chiar există? Sau e doar o minciună în care mulți trăiesc? Multe cupluri nu mai sunt fericite lângă persoana iubită. Oare pentru ei acea persoană chiar a fost "dragostea vieții lor"? Sau doar o altă simplă relație începută dintr-o prostie, care era evident că va avea un sfârșit iminent?

Dacă iți cauți dragostea adevarată în locul greșit? Dacă persoana care iți este mereu alături este, de fapt, îndrăgostită de tine, dar tu nu o vezi pentru ca tu vrei, sau cel puțin crezi că vrei, iubirea din alte colțuri? E un clișeu clasic. Cea mai apropiată persoană, care iți este mereu alături și încearcă sa te facă cea mai fericită, ajunge să vada o sclipire în tine, dar tu consideri că monotonia lui nu iți va satisface viziunea ta către iubire. Și asa ajungi să suferi crezând că nu iți vei găsi iubirea adevarată niciodată, iar în același timp el te calmează în suferința lui ascunsă, sperând că intr-o zi vei realiza că tu însemni totul pentru el, nu doar o simplă prietenă căruia îi ascultă gândurile în fiecare, sau aproape fiecare zi.