as vrea sa creada toata lumea in fericire
Mihaela Radulescu indemna la fel azi in timp ce posta o poza cu nu atat de noul ei iubit Felix. s-au gasit, amandoi iubitori de adrenalina, sunt in acelasi ritm. nu asta conteaza?
acum 2 ani am gasit si eu pe cineva. dupa 35 on my own. nu stiam pana atunci ca avem nu “suflete pereche” ci oameni emotional asemenea noua. si eu l-am gasit pe omul respectiv. nu am fost indragostita ca alte dati. muncesc la relatia noastra mai mult ca niciodata si ca la orice altceva. tot ce am invatat despre mine in anii anteriori si tot ce nu stiu dar vreau sa aflu, sunt insumate la superlativ in acest nou capitol al vietii mele.
dar povestea s-a intamplat si as vrea sa o captez, sa ramana in eternitate, chiar si eu sa nu o uit, asa unica si magica cum a fost atunci: bunica mea doar ce devenise un inger si vara aia a fost pentru mine o vara de iubire universala. apoi eram din nou la o rascruce de drumuri, invatasem deja de vreo 4 ani, cu greu, ca cu cat lasi viata sa iti dea ce considera ea ca e mai potrivit pentru tine, cu atat iti e mai usor si iti gasesti mai repede locul. deci in toamna respectiva am avut cele mai putin asteptari, era o perioada de liniste, nu stiam incontro sa o apuc, dar eram bine. si am aflat despre conferinta de fericire. suspicioasa la inceput m-am lasat totusi dusa inspre intr-acolo si pe drum am intalnit un specialist in psihologia pozitiva. sau cel putin un om care avea povestea lui, care credea in povesti, ca si mine. ca si mine o data, pentru ca eu uitasem sa mai fac asta. asa ca am avut incredere in el, mai mult decat in mine, niciodata nu am stiut ca eram atat de ne-increzatoare. si e esential sa ai incredere, sa speri ... tocmai eu care ma considerasem o persoana optimista toata viata. dar un optimism dintr-ala crancen “de frica” ... si asa a venit fericirea ...
fericirea e subtila, citeam recent, ca un fluture care trebuie lasat sa zboare si sa vina inapoi apoi iarasi sa zboare mai departe, asta e frumusetea lui, si poti spera sa se intoarca spre tine si sa o simti usor, sa zambesti vrajit, dar nu sa o prinzi si sa o tii, e prea diafana.
dar poti invata despre ea, si atunci poti sa iti construiesti mintea altfel, pentru ca mintea noastra ne face un pic nefericiti teoretic. ne trimite semnale de pericol, ne face nemultumiti chiar si atunci cand avem atatea. mintea e un instrument grozav ... dar trebe sa invatam si sa o facem sa taca, si sa ne ascultam inima
